CRISTIAN MELEŞTEU

05.01.13 by

 

Date de contact: E-mail: cristianmelesteu@yahoo.com  

Data naşterii: 16.IV.1977

 

Studii: 

·         Master „Literatura interbelica” – Univ. Pitesti, 2007-2009, Master Managementul Calitatii in industria auto – Univ. Pitesti 2009-2010, Master Management Politic – ISD Bucuresti 2007-2008

·         Facultatea de Management – Universitatea Piteşti, 2002-2007 (licentiat), Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune – Universitatea Piteşti, 1997 – 2001 (Licenţiat)

 

Debut literar: 8.XII.1998 – „Săgetătorul”- supliment cultural al ziarului „Argeşul”  (cu poezie)

Premii (selectiv):

·         Premiul Uniunii Scriitorilor din România  pentru volum în manuscris 2012 – secțiunea proză

·         Premiul I,la festivalul naţional Vox Napocensis, secţiunea proză 2007

·         Marele premiu „Dan Pavel”– secțiunea proză, concursul național „Dan Pavel”- Timișoara, 2004

·         Marele premiu „Eusebiu Camilar”secțiunea proză concursul național „Magda Isanos, Eusebiu Camilar”- Suceava 2003

·         Premiul revistei „Hyperion” – secțiunea proză concursul național „Magda Isanos, Eusebiu Camilar”- Suceava 2003

·         Marele premiu „Steaua”- Cluj Napoca, secţiunea proză 2003

·         Marele premiu, la concursul naţional „Lirismograf”, secţiunea prozăSibiu, 2003

·         Premiul I la concursul naţional „Vasile Voiculescu”, Buzău – secţiunea proză  2002

·         Premiul Directiei de Cultura Argeș la  concursul naţional de poezie „Ion Pillat” 2003

·         Diploma de excelenţă în domeniul poeziei acordată de Direcția Cultură Argeș –2001

·         Premiul I concursul de poezie „Primele iubiri”- 2001- ziarul Argeşul

 

Referinţe critice (selectiv) :

 

·         „Versurile pe care le scrie sunt fanteziste şi luminoase, ca o bătaie cu flori.” – Alex. Ştefănescu, „Flacăra”, nr. 3/martie 2002

·         „O revelaţie: tânărul prozator Cristian Meleşteu.”

Jean Dumitrașcu, „Săgetătorul”, 14.V. 2002

·         „Cunoscut ca poet până acum (laureat al mai multor concursuri, de la „Primele iubiri” la „Ion Pillat”), Cristian Meleşteu debutează în proză cu o forţă neobişnuită, abordând, pentru prima oară în literatura română, un subiect extrem de delicat şi de dureros, viaţa din canale a aurolacilor. O viaţă dură, din care nu se poate evada decât prin vis şi prin moarte. Personajul principal, Prinţul Primăverii, este unul tragic de la început şi până la sfârşit. „Colonia subterană” nu este doar literatură excelentă, ci şi o tristă realitate”.

Jean Dumitraşcu (membru USR, director Filarmonica Pitești), „Săgetătorul”, 28.V. 2002

·         Ne bucură faptul că proza scrisă de dumneavoastră a ajuns la un asemenea nivel de fineţe spirituală, lucru care a încântat pe membrii juriului: Dan Cristea- critic literar şi director al Editurii Cartea Românească, Ion Anghel Mânăstire- scriitor, Dumitru Ghiţă, director Biblioteca Alexandru Odobescu- Călăraşi”- fragment din scrisoarea trimisa de juriul concursului “Alexandru Odobescu”- Călăraşi, 2002

·         „Rar mi-a fost dat să citesc o proză atât de puternică precum „Colonia Subterană” de Cristian Meleşteu! Poate de la aşa-numiţii „prozatori rurali”, de care nici Argeşul n-a dus lipsă în ultimele decenii, care cunoşteau „de la mama lor” realitatea pe care mizau. […] Gestul sinuciderii încheie o proză plină de simboluri şi metafore, care se citeşte cu sufletul la gură, ca un roman poliţist, şi care anunţă un prozator excepţional”

Prof univ ( membru al Uniunii Scriitorilor) Sergiu I. Nicolaescu, Revista Argeș și Săgetătorul 2002

·         „Cristian Meleşteu are vocaţia de a se răstigni pe fiecare carte pe care o scrie, răsplată fiindu-i extazul. (…)  o carte bizară, care parodiază epopeea lui Ghilgameş, are trimiteri directe la mitul lui Ulise sau la povestea peştişorului de aur. Romanul este o parodie a vieţii derizorii pe care o trăim.”

Marin Ioniţă (membru USR) despre „Ultimul pahar de vin”, „Săgetătorul” – 07.X.2003

·          „Cristian Meleşteu se apropie de Marin Preda prin realismul crud, de Fănuş Neagu prin fantasticul şi metafora autentică şi de Nicolae Velea prin crearea de situaţii – şoc sau situaţii „sucite”. Dar tânărul prozator, care ţine singur și sigur condeiul în mână, demonstrează pe tot parcursul acţiunii că e stăpân şi este el însuşi. (…) M-am convins că avem de-a face cu un autentic prozator”

Ion Lică – Vulpeşti (membru USR), „Săgetătorul”, 27 ianuarie 2004

·         „Proza lui Cristian Meleşteu este, în acelaşi timp, jurnal, observaţie psihologică, meditaţie pe tema suferinţelor lui Iov, poem închinat femeii-obsesie şi, paradoxal, nu e nimic din toate acestea. E radiografia unei zile în care scriitorul devine pacient în transă. El nu mai scrie, ci se lasă scris de propria carte. Doctorul Timp îi amână sentinţa… „

Adrian Sămărescu, (prof. univ. dr.- Univ. Piteşti, director editura Tiparg) „Argeş” – octombrie 2004

·         „E un autor intelectual, care face un joc cu o inteligenţă cultivată, scrie o carte pentru toate categoriile de cititori, dar mai ales pentru cititorul intelectual, pentru că el poate să savureze cartea, profitând de ea. E o carte bizară (al cărui final nu-l anticipezi), întrucât nu se poate măsura cu teoriile literare, nu se încadrează în categoriile studiate; poate fi o cronică: a unui eveniment, politică, a afacerilor, de experienţe erotice sau sexuale. Pentru a scrie, în ziua de azi, într-o perioadă a tranziţiei, trebuie să scrii despre altceva sau să scrii altcumva. Şi spre fericirea noastră, a cititorilor, Cristian Meleşteu ştie foarte bine să facă acest lucru.”

       Marin Ioniţă (membru USR), despre „Ultimul pahar de vin”, Cafeneaua literară nov – dec 2003

·          „Remarcabilă sub aspectul originalităţii este poezia lui Cristian Meleşteu, care reuşeşte să  creeze imagini cu o superbă forţă de sugestie, apelând la elemente de limbaj cotidian. Metafora dobândeşte valenţe superioare, deschizându-se, devenind uşor accesibilă (în note surprinzătoare) tocmai datorită racordării ei la un areal lingvistic lipsit de preţiozitate, la îndemâna fiecăruia dintre noi”.

Nicoleta Popa (membră USR), „Argeş”, martie 2004

·         „Poezia sa e puternic ancorată în contextul situaţional, coordonata cu cele mai multe ocurenţe fiind cea temporală. O privire panoramică poate echivala creaţia lui Cristian Meleşteu cu o uriaşă pictură naivă, neînrămată şi neînrămabilă, în care culoarea – cuvânt se comportă cameleonic şi polifonic”.

Adrian Sămărescu, (prof. univ. dr.- Univ. Piteşti, director editura Tiparg) „Argeş” – decembrie 2003

·         Tânărul prozator are darul de a scoate în evidenţă întâmplări senzaţionale în absurdul lor, nişte adevărate parabole ale timpului nostru scrise cu o candoare a la Salinger, o candoare bine jucată, de altfel. (…)

Cristian Meleşteu este un prozator interesant şi savuros, el scrie vădit cu plăcere, dând frâu liber imaginaţiei creatoare de scene absurde, realiste, onirice, planurile acestea neîncurcându-se unele pe altele, lumile acestea paralele convieţuind firesc.

Augustin Doman, revista Arges, nr 11/ noiembrie 2012

 

  • (…) formula prozei lui Cristian Meleşteu este un amestec insolit de realism senzaţionalist şi de fabulos parodic, iar stilul pendulează mereu între poezie, kitsch şi ironie: (…)

O carte cu un soi de drame bufe, care reţine atenţia prin dexteritatea literară a prozatorului. 

     Drame bufe de Gabriela Gheorghişor, Romania Literara nr 48/2012

 Mă bucur că aţi confirmat, prin evoluţia dv., buna impresie pe care mi-aţi făcut-o în 2002, când aveaţi doar 25 de ani. Povestirea „Colonia subterană” (parte a volumului Radiografia unei zile de mai, ed Cartea Romaneasca 2012), pe care mi-aţi trimis-o acum, are un subiect original – viaţa copiilor străzii în canale – şi este scrisă admirabil. Dv. identicaţi ceva frumos într-un spaţiu al urâţeniei (spre deosebire de alţi contemporani ai noştri care văd în orice, chiar şi în frumuseţea însăşi, ceva urât). Aştept cu interes să citesc întreaga carte. 

Alex Ștefănescu, www.alexstefanescu.ro, 16 decembrie 2012

 

Cristian Meleșteu practicã o prozã solid ancoratã în calitãțile de narator ale autorului, stilul jucînd fãrã nici o urmã de îndoialã locul decisiv. În toate cele trei texte avem o povestire centratã asupra unui personaj, naratã fie la persoana întîi, cum este cazul micro-romanului care dã și titlul volumului, fie dintr-o perspectivã extrem de

apropiatã personajului, cu numeroase pasaje de discurs indirect liber, cu intromisiuni voite ale vocii

auctoriale în text. De altfel, acest omniprezent personaj central diferã foarte puțin de la un text la

altul și are o consistențã lichidã, curgînd mereu în noi tipare, evoluînd liber în jurul unor obsesii și

atitudini redundante

Radiografia unei zile de mai este foarte departe de atitudinea realistã care pare sã marcheze

aparițiile din ultimii ani. Volumul lui Cristian Meleșteu este o evadare directã într-o lume alternativã, o

lume ruptã de orice tentație a veridicului și credibilului. Traseele picarești ale eroilor sãi se

petrec într-un univers construit din ecouri și unde de șoc ale realitãții, dar în care totul apare deformat,

distorsionat. Nu existã o regulã de coagulare a acestei realitãți ficționale în afara voinței absolute

a autorului, iar singura șansã a cititorului de a adera este de a nu încerca sã anticipeze arhitectura

propusã și de a se lãsa integral la bunul plac al lui Cristian Meleșteu.

Cristian Meleșteu are calitatea de a construi o frazã în modul cel mai neașteptat posibil, începînd cu o idee și, în baza unei sonoritãți, a unei analogii ilogice sau a unui calambur schimbînd radical direcția logicã a comunicãrii. Același traseu brownian îl au și elementele narațiunii, ceea ce duce la episoade absolut delicioase (dacã accepți necondiționat diktatul auctorial) sau la ruperi de logicã cu potențial de enervare (pentru cititorul care preferã sã secondeze construcția).

Textele lui Cristian Meleșteu sunt ca un foc de artificii, exuberante, colorate, simpatice.

Prezentul volum reușește sã îl aducã pe Cristian Meleșteu (din nou) în rîndul prozatorilor

care promit. Reușește sã demonstreze talentul unui autor foarte tehnic și stãpîn pe scriiturã

 

Victor Cubleșan Revista Steaua, nr.11/2012

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*