Constantele antropologice ale migraţiei modelelor culturale. Ulise în cultura europeană (IV)

06.03.12 by

Constantele antropologice ale migraţiei modelelor culturale. Ulise în cultura europeană (IV)

Fénelon (François de Salignac de la Mothe), Les aventures de Télémaque, 1699 

Scriitorul francez (1651-1715), reprezentant al clasicismului, demonstrează prin scrierile sale capacitatea modelatoare a culturii antice, atât ca instanţă pedagocică dar şi ca sursă de inspiraţie pentru literatura originală. Mai mult decât atât, şi acesta este motivul pentru care l-am ales ca subiect al disertaţiei nostre, el ne arată cum moştenirea antică poate fi codificată într-un discurs contestatar, antidespotic.

 Adept al lui Cicero prin abatele Fleury şi Bossuet, el crede (Traité de l’éducation des filles şi Dialogues sur l’éloquence) că orice efort educativ trebuie subsumat unui întreit scop: de a instrui, de a plăcea şi de a emoţiona. Acest scop are la bază o filosofie simplă şi eficientă, aceea a adaptării la context, fără a renunţa să cauţi profunzimea. Este mai puţin angajat în Cearta dintre antici şi moderni care marchează ideologic marele secol clasic, deşi este de partea anticilor, îndepărtându-se oarecum de Bossuet şi fiind total împotriva libertinismului şi cartezianismului lui Malebranche.

Susţinut de Bossuet şi de Madame de Maintenon, este numit de Ludovic al XIV-lea perceptor al ducelui de Bourgogne pentru care scrie câteva lucrări Fabule, Dialogurile morţilor şi Aventurile lui Telemac.

Fiu al lui Ulise şi al Penelopei, Telemac este un model de moralitate, pe care Fénelon îl ridică la rang de model pedagogic, făcând din el exemplul perfect de morală, iubire filială şi virtute. În timpul absenţei lui Ulise din Itaca, i-a fost sprijin mamei sale. Şi-a căutat tatăl cu obstinenţă, ajutat de sfaturile Atenei, transformată în Mentor. L-a regăsit doar la întoarcerea acestuia când împreună i-au alungat pe pretendenţi, formă de încununare a maturităţii. Fénelon interpretează practic cântul al VI-lea al Odiseii, realizând o lucrare în dublu registru, unul didactic şi altul critic.

Fénelon scrie evident contra absolutismului, Mentor învăţându-l pe tânărul Telemac că un rege este făcut pentru popor, pentru respectarea muncii pământului, el trbuie şă aibă în grijă repartizarea echitabilă a bunurilor supuşilor săi, trebuie să manifeste oraore faţă de violenţă şi mai ales faţă de război şi să refuze luxul. Imaginea regelui Soare transpare cu multă uşurinţă din aceste trăsături regale. De altfel, Idomeneu este acuzat că îi place fastul, războiul, linguşeala, ceea ce facilitează corespondenţa cu Ludovic, cu atât mai mult cu cât Telemac poate fi identificat cu ducele de Bourgogne iar Fénelon însuşi cu Mentor. Publicarea fără ştirea sa a Aventurilor…  i-a adus lui Fénelon numai probleme, fiind exilat de la curte.

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*