Comunicat către parlamentari şi jurnalişti

23.09.15 by

Am primit pentru publicare:
Ne adresăm dumneavoastră într-o problemă pe care sperăm să o înţelegeîi în adevaratul sens , care nu este numai economic şi nici preferenţial social . Este o problemă politică şi istorică .
Guvernul actual printr-o Hotărîre foarte contestată , cu numărul 95 din 30 decembrie 2014 – publicată la sfârşit de an când majoritatea românilor şi chiar parlamentarii se pregăteau de revellion , a dorit să treacă pe neobservate distrugerea unei categorii de oameni şi siluirea istoriei naţionale a sfârşitului de veac şi de mileniu , mai pe direct , a Revoluţiei Române din decembrie 1989 .
Căci nimic altceva nu înseamnă să decizi că Revoluţia s-a terminat pe 22 decembrie la ora 12,10 , când de fapt majoritatea luptelor ce au avut loc , a deceselor şi rănirilor produse , au durat până la condamnarea şi execuţia dictatorului , până pe 25 decembrie . Iar în unele situaţii chiar mai târziu . Ce doresc să ne convingă guvernanţii ? Că a fost o revoluţie cu orar fix ? Că Bucureştiul nu a avut importanţă în desfăşurarea şi victoria forţelor democratice ? Că revoluţie a fost numai la Timişoara , când chiar timişorenii strigau şi implorau implicarea tuturor românilor în revoluţie şi mai ales a Bucureştiului . „ Azi în Timişoara , mâine-n toată ţara ” a fost chemarea celor care s-au implicat şi jertfit . De fapt , dacă veţi citi cu atenţie documentele celor care au cercetat faptele de atunci , veţi constata ca pe 22 la Timişoara se ştergeau urmele revoluţiei locale şi dacă bucureştenii nu s-ar fi ridicat la luptă în noaptea de 21 pe baricade şi nu ar fi transformat meetingul ceauşist din 22 în revoltă spontană şi decisivă pentru alungarea dictatorului , soarta noastră ar fi fost alta : o baie de sânge şi o încheiere ca la Primăvara pragheză .
Nu , Revoluţia Română nu s-a terminat la oră fixă , aşa cum încearcă să ne amăgească unii care erau prea tineri atunci pentru a înţelege ceva sau alţii care s-au temut de ea la început , pentru a beneficia apoi pe urma aşa ziselor privatizări , frauduloase de cele mai multe ori .
Revoluţia noastră a dărâmat nu numai un om , un dictator şi camarila sa , a dărâmat un sistem , aşa zis socialist , şi a inaugurat un altul de tip capitalist dar cu precise trăsături naţionale care a adus beneficii nu celor care au luptat pe baricadele pieţii sau ale cuvintelor , ci tocmai acelora care au stat sub obroc şi acum pentru a-şi şterge ruşinea vor să strâmbe istoria .
Ce-ar fi fost dacă Radioul şi Televiziunea publice , singurele de atunci , nu ar fi trecut instantaneu în 22 decembrie înainte de prânz de partea revoluţiei prin redactorii şi tehnicienii de emisie ? Vor să spună semnatarii hotărîrii că nu-şi făceau decât datoria ? Păi datoria unei instituţii „de pe lângă secţia de presă a CC PCR” era tocmai să se opună revoluţiei , să susţină regimul comunist nu să-l sancţioneze instantaneu , alături de demonstranţi ! Nu era sarcină de serviciu ca să se deschidă porţile demonstranţilor şi să fie invitaţi pe post , nu era sarcină de serviciu să ţină trează flacăra revoluţiei până la victoria ei definitivă . Credeţi că fără aportul hotărîtor al redactorilor din radio şi televiziune revoluţia ar fi cuprins toată ţara şi ar fi avut câştig de cauză ? Nu cred aşa ceva nici naivi şi nici rău intenţionaţi ..
Şi armata ? Avea ordin să reprime revoluţia . Un ministru s-a sinucis ca să nu respecte ordinul , alţi generali şi ofiţeri au trecut de partea demonstranţilor . Unde s-a întâmplat asta ? La Timişoara ? Nu , la Bucureşti şi apoi prin ordinul dat de aceşti ofiţeri patrioţi peste tot .
Din 1990 până astăzi adevăraţii luptători remarcaţi , care au primit recunoaşterea statului român in conformitate cu prevederile legii 42/1990 şi au fost reconfirmaţi prin legea 341/2004 , s-au tot împuţinat : din cei 7686 de la început nu mai sunt in viața decât aproximativ 2000 de revoluționarii care nu s-au gândit că la 25 de ani de la jertfa lor se va încerca schimbarea realităţii istorice din Decembrie 1989.
Revoluţionarii adevăraţi , care au determinat prin acţiunile lor concrete , cu pieptul gol , cu arma sau cu săgeata cuvântului scris , filmat , radiodifuzat , riscându-şi libertatea sau viaţa , au fost verificaţi de 5 (cinci) ori . Mai este nevoie de încă o verificare ? Nu , este mult mai simplu să fie eliminaţi afiliaţii , cei cu certificate obţinute pe căi „ocolite” după anul 2000 .
La revoluţie au murit oameni . Cei mai mulţi sunt eroi , unii poate au fost de partea cealaltă , nu ştim pentru că nu i-a revendicat nimeni . Alţii au luptat şi au rămas în viaţă , răniţi sau nu , după şansa fiecaruia . Dar fără rămânerea lor în viaţă , poporul nu ar fi câştigat . Niciun război nu se câştigă de către morţi . Morţilor , cinste şi respect ; viilor , rămaşilor , ce le oferim ? Cândva , nu de mult , Parlamentul le-a recunoscut meritele şi a dat o lege a recunoştiinţei , poate şi a respectului . Ce ce vrea acum , să retragem respectul pentru aceşti oameni care au făcut posibil tot ce avem astăzi ? Ei au crezut în ceva , au avut un ideal , azi în ce mai credem ?
Iată de ce credem că Hotărîrea 95/2014 , trebuie retrasă sau respinsă de toţi , că trebuie deasemenea să le redăm acestor oameni , câţi au mai rămas vii , drepturile tăiate de guvernul Boc şi care acum se încearcă a fi retrase total .
Şi poate , pentru respectul faţă de adevăr şi istorie ,mai sunt necesare câteva precizări :
* De fapt dictatorul a fugit la ora 12,08 , nu la 12,10 cum cred miniştrii autori de OUG-uri ; la 12,10 au intrat demonstranţii in CC , iar pe la 12,25 au ajuns la Radio şi pe la 13,00 la Televiziune .
** După fuga cu helicopterul a cuplului Ceauşescu , după prima explozie de bucurie , s-a născut îngrijorarea că nu se ştia unde sunt şi dacă nu cumva au reuşit să atragă de partea lor unităţi militare sau de securitate . Abia după amiaza , când radioul şi televiziunea au anunţat arestarea celor doi şi reţinerea în unitatea militară din Târgovişte , se poate vorbi de un prim succes real al revoluţiei. Deci nu ora 12,10 are vreo relevanţă ci mai degrabă , ca prim simbol , ora 17,oo .
*** Am discutat în zilele acelea ,ale revoluţiei continue cu zeci de oameni cre au confirmat – cei mai mulţi – că pe ei i-au adus în stradă vocile radioului şi imaginile televiziunii şi nu ordinele cuiva , vreunui şef sau politruc . Şi n-au ieşit din case la oră fixă şi nici pentru un timp limitat .
**** Alături de de cei care chiar au crezut în revoluţie , care au simţit că trebuie cu orice preţ , cu orice risc să schimbe ceva , au fost mulţi ofiţeri ai armatei române , adevăraţi patrioţi , fără ordinele cărora trupa nu reacţiona „spontan şi la ora fixă” în favoarea revoluţionarilor . Fără conştiinţa patriotică a acelor ofiţeri ar fi putut fi o baie de sânge în Bucureşti şi peste tot în ţară .Niciun moment n-a dat înapoi niciun jurnalist din Radioteleviziune . Şi tocmai de aceea poporul , ţara , au ştiut ce se întâmplă , oamenii au fost uniţi şi solidari cum n-au mai fost de la cutremurul din 1977 . Oare de ce numai necazurile ne adună , uităm apoi prea repede , sau poate ne este ruşine de cei care au fost mai curajoşi , au riscat şi acum … acum e mai bine să-i băgăm sub covor ? La oră fixă !
Puţină istorie europeană
***** Revoluţia franceză nu s-a terminat nici măcar odată cu omorîrea regelui , ci abia cu încoronarea lui Napoleon ca împărat . Revoluţia rusă nu s-a oprit la uciderea familiei ţarului ci după mai mult de un an . Nici revoluţiile ”de catifea” de prin Europa nu s-au finalizat într-o zi .
Oare a fost la noi altfel ? Cine o spune ? Poate cei care strâmbă istoria din interese politice sau meschine .

Club 22 Radio
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*