CLANUL SICILIENILOR

01.05.11 by

CLANUL SICILIENILOR

Evoluţia tagmei amărâţilor sau a tagmei mincinoşilor de-a lungul timpului a înregistrat diferite modalităţi de răzbunare între membrii săi, care este bine ştiut cât sunt de terorizaţi de cea mai cumplită dintre bolile pescăreşti: invidia! Dar pentru ca o adevărată vendetta să lase urme cât mai adânci în sufletul celui blestemat de soartă să ajungă de batjocura lumii, trebuie desigur ca păţania acestuia să fie făcută publică, nu de alta, dar să nu se mai spună că şi-n astfel de cazuri mai e valabil sloganul „poveşti pescăreşti”. Aici întotdeauna e vorba numai şi numai de adevăr, uneori crud şi crâncen, care ustură şi arde obrazul, până crapă pielea şi se împrăştie vestea dintr-un capăt într-altul al urbei.

În ceea ce priveşte obrazul lui Gâgă, ţinta celei mai recente dintre răzbunările tagmei, nu se ştie prea bine cum e cu crăpăturile, întrucât nenorocitul foloseşte ca metodă de camuflaj faimoasa lui barbă neagră şi creaţă (unii îi spun scândură negeluită). Însă tocmai de aici i s-au tras toate belelele: camarazii lui de suferinţă într-ale unditului s-au cam plictisit să-i tot arate obrazul cu degetul, şi numitul Gâgă să ridice batjocoritor din umeri: „Ce să fac, nu vezi că mi-am lăsat barbă?” Pentru că, vorba aceea: „Prieteni, prieteni, dar ţuica-i pe bani!” Ori aici Gâgă n-are, n-a avut (dar s-ar putea ca de acum încolo să aibă) scrupule la degustarea glăjilor din rucsacurile celorlalţi, ştiut fiind că el nu-şi aduce de-acasă nici măcar o sticlă cu apă, darămite zeamă de prună!.. Şi când îi bei fără milă ţuica unuia care n-a prins coadă de peşte, în timp ce rucsacul tău e doldora, atunci fii sigur că păgubaşul nu te uită cât o trăi!..

Aşa că nu-i de mirare că la una din întrunirile secrete ale câtorva mafioţi din tagmă s-a hotărât de comun acord o vendetta în stil sicilian, cum n-a văzut urbea decât prin filme, după un scenariu bine pus la punct, întocmit şi rumegat seri de-a rândul la braseria „Jiul”, cu concursul celui mai priceput regizor de la teatrul local, solicitat prompt pentru a oferi câteva indicaţii tehnice în chestiunea pedepsirii veşnicului însetat Gâgă zis Lipici, nu de alta, dar orice învăţ trebuie să aibă şi un dezvăţ!

Premiera de gală a avut loc într-o sâmbătă seara, la crâşma de lângă gară. Gâgă a fost invitat să participe la o bacanală cu „Doi ochi albaştri”, „Doi pe-o cracă”, după ce în prealabil a fost prevenit că ulterior se va pleca pe Strei, cu personalul de la miezul nopţii. „Sunt cam subţire cu firfiricii…” ar fi mormăit Gâgă, aşa, mai mult de formă. „Nu-ţi fă probleme, moş Potârcă a câştigat 10.000 la Pronosport, aş că face el cinste la toată lumea. O dată în an e ziua lui de naştere, ce naiba…”

Gâgă a muşcat momeala fără să clipească şi la ora indicată s-a prezentat prompt la localul pierzaniei, echipat de război (a se înţelege: undiţe, cizme şi rucsac). În deschidere, moş Potârcă a anunţat galant că poate să bea fiecare cât duce, şi bineînţeles că Gâgă nu a aşteptat să se repete invitaţia, convins că în viaţă nu te întâlneşti de două ori cu aşa pleaşcă… După unele versiuni oficiale, confirmate de tejghetar, se spune că s-ar fi consumat un raft de ţuică; cei din tagmă susţin că-n realitate de-abia le-au ajuns două… Oricum ar fi, cert este că Gâgă a fost făcut knok-aut. Ceilalţi combatanţi, fortificaţi cu cofeină, ulei la lingură sau pastile de aspirină şi-au văzut astfel visul cu ochii: Gâgă căzut sub masă! L-au aburcat în spinare, cu tot calabalâcul, şi l-au dus jubilând la gară. Careva şi-a făcut pomană şi i-a cumpărat un bilet până la Bucureşti. Când ceilalţi l-au depozitat încântaţi într-un compartiment al trenului, Gâgă s-a trezit şi i-a privit buimac şi neîncrezător, dar a fost liniştit cu o bătaie uşoară pe umăr: „Culcă-te, te-a cam prins flama, da’ te sculăm noi când ajungem pe Strei!” Fireşte că mai întâi au complotat cu controlorul, căruia i-au predat biletul nenorocitului. „Naşule, vărul nostru s-a cam cherchelit niţel, da’ lasă-l să doarmă până la Bucureşti, că acolo e aşteptat la campionatele republicane de pescuit staţionar!..”

Nu se ştie cum s-a descurcat Gâgă al nostru când s-a trezit mahmur în Gara de Nord, târâind descumpănit după el undiţele şi rucsacul, înghiţit de un puhoi de lume, fără un chior în buzunar, dar se ştie cum s-a întors: cu proces-verbal de predare în gară şi amendă la purtător, precum şi confiscarea permisului de pescuit pentru comportare scandaloasă în tren (crize de isterie, dat cu capul de pereţi, înjurături etc.).

-Ei, cum a fost în Capitală? i-ar fi rânjit careva din tagmă, după ce se împrăştiase vestea cale de cinci poşte. Ai găsit v’o bere bună, să te dregi după cheful cu moş Potârcă? Ni s-a mai întâmplat şi nouă să greşim trenul, dar n-am ajuns niciodată până la Bucureşti. Baremi ai prins şi tu ceva pe-acolo, v’o plăticuţă, ori v’o ştiuculiţă?

-V-o coc eu, scrâşnea Gâgă în barbă, prind eu ocazia să vă trimit unde-a-nţărcat dracu’ bălaia, da’ pân-atunci nu mai beau decât sirop şi apă minerală!..

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*