Cît un copil de mic

03.04.11 by

E lumina ce-n gura mea adoarme

de apele energetic limfatice

luați, luați și beți și spălați-vă ochii

de culcat nu m-am culcat cu nici un bărbat

puteți gusta din trupul meu nears de

patimile iubirii. Ce cuvînt! Cît Dumnezeu de mare

Ce Dumnezeu, cît un copil de mic

Ce mic înnoată în apele energetic – limfatice

veniți, luați, mîncați! Trupul meu este de

pîine caldă. nu-l pot atinge decît pruncii

apoi adorm visînd la ….visul de

Ent-Fernung

Am avut un tată spune primul pește-copil

înnota în Ent-Fernung

Ent-Fernung, Ent-Fernung, Ent-Fernung

Am avut un tată spune al doilea pește – copil

înnota în esti gar einai

esti gar einai; esti gar einai; esti gar einai

am avut un tată spune al treilea pește-copil

înnota în ”ceva”, ”ce-va”, ”c-e-v-a”

nu-l vedea nimeni afară de ființa pește-copil

tatăl meu, le-am replicat celor trei pește -copil

tatăl meu împrăștie unde de lumină în lume

pe oriunde mă duc îmi adulmecă pașii

îmi numără lacrimile din jurnal

Ce anume este Ent-Fernung, Ent-Fernung, Ent-Fernung

ce logos să-nsemne esti gar einai; esti gar einai; esti gar einai

dar ”ceva”, ”ce-va”, ”c-e-v-a”?

al meu tata —–

e lumina ce-n gura mea adoarme

de apele energetic-limfatice

luați, luați și beți și spălați-vă ochii

de culcat nu m-am culcat cu nici un bărbat

puteți gusta din trupul meu nears de

patimile iubirii. Ce cuvînt! Cît Dumnezeu de mare

Ce Dumnezeu cît un copil de mic

Tatăl meu e vînător

vînează energiile mele neuronale

prin pereți descentrați de vecini

tatăl meu vrea să arate că

et pondus, et colorem, et alias omnes

eiusmodi qualitates

que in materia corpora sentiuntur,

ex ea tolli posse, ipsa integra remanente:

unde sequitur, a nulla ex illis eius

naturam dependere”

sirenele nu ajung în copacul cu azalee!

M-ai căutat

Imi amintesc – erai frunza

căzută toamna la pămînt

și ce pamînt, cîtă trudă

și ce frunză, cîtă artă!

Îmi amintesc, mîngîiam cu sufletul

verdele unduios al pădurilor

duh din duhul tău

cobora peste lună în noapte

atunci, atunci, atunci

am ridicat frunza degete

am lipit-o de palma mea

eram eu………….

am mers mai departe prin lume

și-am mîngîiat dealurile

și-am mîngîiat apele,

am mîngîiat……

stelele toate cîte există în noapte

de unde, de unde, Doamne,

să-mi vină bucuria

și glasul, și privitul

dacă nu din bucuria ta

din felul tau de….

din felul tău….!

M-am uitat la pămînt

și pămîntul m-a durut

m-a durut frunza degete

ridicată…atunci…în noapte

m-a durut memoria urmelor

dar tu, doar tu, doooar tu,

mi-ai înălțat privirea

cerul n-avea amprenta

amprenta judecăților mele

și-am auzit, am auzit limpede

vuietul tău de iubire ce-mi striga

NU!

Am privit negura adîncă

dincolo de chipul prim

Ce gol! Cîtă dez-depărtare

Ent-Fernung

vuietul tău de iubire-mi striga

NU!

din NU mi-am descoperit

fața sub alintul cuvintelor tale

Unde, unde să mă ascund, Doamne

din ce colț din mine să sar

și-n care-al meu colț sa intur nefiind eu

sub care stîncă

sub ce vîltoare de apă?

Mi-am lăsat pașii pe nisipul fierbinte

și-am sperat, am sperat…..

ca urma mea să fie umbra

uitată a memoriei tale.

M-ai căutat, m-ai căutat

În cel mai adînc colț

în propriul meu mine.

M-ai căutat!




Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*