CEL MAI SINGUR DINTRE PĂMÂNTENI

24.03.14 by

Azi este ziua cea mai fericită,
Celui mai singur dintre pământeni,
Oricare din femei îi e iubită,
M-am păcălit o dată prin coceni.
Eu nu vă judec, nu sunt Dumnezeu,
Nu recunosc un chip într-o oglindă,
Ce am dorit, acuma nu mai vreu,
Nu vreau o mână să mi se întindă.
Că râd ca prostul, fără să fiu prost,
Aș vrea să fac un bine fiecărui,
La așa viață și așa un rost,
Mă-mbrac în alb să pot să vă și vărui.
Eu m-am născut să nu apuc să mor,
Când Dumnezeu va spune ce voi face,
Prin sânge îmi va curge al tău dor
Și nu vei ști din bine ce-mi va place.
Habar nu am de ce te mai iubesc,
De parcă-ai fi o ultimă femeie,
Ce mult îmi place gândul nebunesc,
Recunoscut nu-n viață, ci-n idee.
Îmbrățișați, ne căutăm prin palme,
Nu ni le dăm, ne mângâiem stingher,
Atâtea gânduri ne rămân doar calme,
Chiar de nu vrei, rămân într-un ungher.
Am inimă, de parcă sunt un om,
Când vin spre tine îmi rămân din pași,
De ce Prea Bun ești Doamne ?, nu sunt pom,
Dar fructe am și pentru cei urmași.
Începe să îmi placă moartea-n somn,
Am inimă, dar nu vreau să fiu om,
C-am fost netrebnic, sau am fost un domn,
La re-ncarnare vreau să devin gnom.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*