CASA MEA – PĂDUREA MEA

05.12.14 by

ca să mă pot desăvârşit ruga Dumnezeului
meu – s-ar cuveni să mă scufund în
desişul albastru al
codrilor – până la Cuvântul Poiană – scris cu
sfinte slovele Soarelui Taină: acolo
în templul cenobiţilor brazi – voi mai afla
mistică Lumina Ochiului Lup – precum şi
fierberea senină-a aghiasmei din
Potirul Coarnelor Cerb

doar acolo mi s-ar
îngădui îngenuncherea sub
patrafirul de fulger al
izvoarelor – doar acolo aş putea scoborî
treptele-abisului falnic – până la
Visul Hristos – alături de
zâne şi îngeri

casa mea – pădurea
mea – templul meu – sufletul
meu: nu mă mai părăsiţi nicicând
deşertului de gâlgâituri nămoloase-ale
umbrei junghiate de fraţi – nici
termitelor cuvinte – fojgăind
mărunt tocind Verbul – ascuţit
asasine-ntru hulă şi
vrajbă – deşertului de
forme clădite deasupra
patriei duhului meu: s-ar petrece atunci
jalnica sufocare şi-orbire – întru de mine părăsire
cernită-n pustiu locuire

casa mea – pădurea
mea – templul meu – sufletul
meu: sub patrafirul de fulger al
izvoarelor – sub privirea înalt
îndurată – întru veci înzeită a
Muntelui – voi împietri – cu ochii
larg deschişi – împlântaţi în
inima luminii – într-o fără de început ori
sfârşit mărturisire – ca şi zborul
încremenit alb – al porumbilor
slavei – năzuind şi aflând – înspre
fulgerul de iarnă al
raiului
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*