Carte recomandata: “Plansul lui Nietzsche” – Irvin D. Yalom

04.04.12 by

Carte recomandata: “Plansul lui Nietzsche” – Irvin D. Yalom

 

“Plansul lui Nietzsche” – o carte nu doar pe gustul meu, dar care atrage viziuni si gusturi literare dintre cele mai diverse. O astfel de carte trebuie citita pornind de la nicio premisa. Ideile formate initial, inainte inca de a deschide prima fila, inspirate fie de titlu, fie de coperta a IV-a, fie de prefata, sunt reduse la stadiul lor primordial de existenta, adica la punctul zero. Parcurgerea ei, iti da senzatia pasirii intr-o lume periculoasa, – cea a mintii, vazuta si analizata  din perspectiva psiho-filosofica. Odata patruns in acel labirint,  nu mai esti sigur ca poti sa iesi, cel putin, nu avand aceeasi structura sinaptica. Apeland la cotloanele subconstientului si ale inconstientului, autorul expune dialoguri bazate pe schimbul de rol. Esenta cartii este atent urmarita prin idei cursive si un fir narativ bazat pe dileme ontologice. Ratacirile mintii transcend vremea, din 1882 in 2010, punctand o evolutie bidirectionala intre protagonisti: doctorul Breuer si pacientul Nietzsche, ambii suferind de obsesii ale prezentului si fantasme ale trecutului. Intriga surprinsa in dialogurile empatice ale celor doi, deriva in tratarea emotionala a fiecaruia prin observarea propriilor ratiuni. Romanul de fata, este unul fictional, cu personaje reale si in acelasi timp, legendare, reunite sub stiloul acestui autor si psihanalist, expunand imagini successive, aproape fara niciun moment de respiro; este recomandabil a fi citit intr-un ritm neintrerupt prea des si concentrat.  Un duel al unor minti stralucite, face ca romanul sa se invaluie de o si mai mare stralucire, chiar si in fundalul scrierii, unde pot fi regasite personajele secundare, dar cu roluri decisive: tanarul cercetator – Sigmund Freud si frumoasa Lou Salome – viitoare scriitoare si psihanalista la randul ei… .

Iata cateva din remarcile lui Nietzsche, un aprig cautator de adevaruri stringente si vitale pentru existenta sa mentala si intriseca, al carui  obiectiv primordial este sa cunoasca din ce in ce mai mult, incepand de la propria persoana:

Va veni timpul când oamenii vor înceta să se mai teamă de cunoaştere, nu vor mai ascunde slăbiciunile sub numele de “lege morala”, vor afla curajul de a rupe lanţurile lui “se cuvine”. Atunci oamenii vor tânji după înţelepciunea mea vie. Atunci oamenii vor avea nevoie de îndrumările mele pentru o viaţă cinstită, o viaţă de neîncredere şi descoperiri. O viaţă de stăpâni.” […] “Noi, necredincioşii, trebuie să fim vigilenţi. Şi puternici. Puterea religiei e feroce. Uite cum Breuer, un ateu, tânjeşte să dureze, să fie veşnic observat, iertat, adorat şi protejat. Să fie oare chemarea mea aceea de preot al necredincioşilor? Să mă consum în găsirea şi distrugerea dorinţelor religioase, sub orice deghizare s-ar ascunde ele? Duşmanul e teribil; flacăra credinţei e alimentată fără încetare de frică de moarte, de uitare şi de lipsă de sens.

Un remarcabil roman, unde scepticismul nu este confundat cu nihilismul, insa este dedicat gnoseologiei. Autorul acestei carti, reuseste sa rupa granite dintre real si fantastic, dintre subtil si concret, dintre ce este si ce poate fi, ajungand pana la drama de idei versus fericirea desavarsirii. Extremele in care “Plansul lui Nietzsche” se invarte intr-un ritm alert si uneori confuz, spasmodic, aduc in prim-plan, o tentativa metafizica de a se afla in doua dimensiuni in acelasi timp. Imbina elemente de natura fiosofica, amalgamate cu teorii psihologice, presarate cu picanterii umoristice. Nu da in plictis si nici in derizoriu. Se afiseaza ca o scriere accesibila din punct de vedere lingvistic si stilizata din punct de vedere literar. 

In concluzie, merita citita!  

 

 

 

 

 

 

Related Posts

Tags

Share This

1 Comment

  1. Foarte interesant. Merita citit!

Leave a Comment

*