Capul

13.01.12 by

Capul

orice aş face  

nu-mi pot stăpâni capul

mai mult de câteva clipe

după care fie îmi scapă

fie uit de el

şi iar începe să se mişte în toate părţile

ca un iepure hăituit ce caută o ascunzătoare

fără să ştie unde

 

să ai un cap ca al meu

e ca şi cum ai fi proprietarul unei case elegante

pe care au fotografiat-o toţi turiştii

dar pe ai cărei pereţi atârnă în cuie

reproduceri după Van Gogh

ale unui pictor chinez

 

nu mă pot obişnui cu propriu-mi cap

nici după atâţia ani

aşa cum multora ajunşi la bătrâneţe

nu le vine să creadă că bărbatul şi femeia

ce stau unul lângă altul în fotografiile alb-negru

le-au fost părinţi

 

sus stânga sus înainte stânga dreapta jos înapoi dreapta stânga sus dreapta

 

merg pe stradă şi încep să-mi scutur capul

până ameţesc

până lumea se învârte cu mine şi devine

pentru o clipă

rotundă ca o sferă

în mijlocul căreia mă aflu

 

în următoarea clipă

un iepure căprui ce mi se smulge dintre umeri

sparge cu botul balonul încremenit

şi

dreapta stânga înainte jos stânga dreapta înapoi jos sus jos înainte dreapta

viaţa vine spre mine din toate părţile

din pereţi din gunoaie din stâlpi din cer din borduri din maşini

din feţe pe care moartea s-a lipit

ca o caracatiţă zâmbitoare

ce mă fixează cu privirea

de parcă m-ar cunoaşte de undeva

 

 

 

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*