CÂNTECUL DE DISPERARE AL LUI DANIEL BĂNULESCU

07.03.15 by

CÂNTECUL DE DISPERARE AL LUI DANIEL BĂNULESCU

Mă chemi. Şi cărăm împreună pe stradă o găleată cu clor.
Disperarea bate veselă pasul peste feţele tuturor!

Înmuiem bidineaua. Şi-o strivim de nasul oricărui lucru impur.
Disperarea flutură fericită peste chipurile celor din jur!

Tu să nu mori. Fiindcă eu la mine numai pe tine te am.
Aşa murdară cum eşti de carne pe suflet. Cum e de abureală un geam.

Te rog frumos să nu mori. Să nu care cumva să uiţi şi s-o faci.
Ajungând aidoma celor ce sar de pe blocuri. Ca o carne oferită la draci.

Te clatini. Îndureraţii şi suferinzii se zvârcolesc. Stai jos.
Lumea în care trăim pare luminată de la intestinal meu gros.

Aprind un chibrit. Facem un pas. Mai scăldăm locul într-o băltoacă de clor.
Murdăria fuge ca o şopârlă. Şi se caţără pe inima tuturor.

Tu să nu suferi că la tot ce facem lucrăm în zadar.
Poate Dumnezeul meu ne va ridica la el. Într-o a lui hârtie de ziar.

Şi atunci în tot împrejurul meu va fi dragoste. Desăvârşire. Text sfânt.
Chiar şi în stânga. Încleştată de mâna-mi despăduchiată de tot de pământ.

Aşa că nu te grăbi. Haide. Nu putrezi. Mai rabdă un strop.
Disperarea îşi bate pasul ei de defilare… Hei, Hop!

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*