Când eram mică, mă temeam de stafii

08.11.13 by

Când eram mică, mă temeam de stafii

Doamne, ce se întâmplă cu noi, fiii Tăi? De ce ne laşi să fim păcătoşi? Când doar cu o fărâmiţă din vrerea Ta poţi schimba întregul Univers!
Mă opresc adesea pe piatra de hotar a timpului: de o parte trecutul, iar de cealaltă parte prezentul. Constat cu regret:
“Când eram mică, mă temeam de stafii. Acum mă tem de oameni vii”.
Nu de toţi, Doamne-Fereşte! Nu aş accepta pentru nimic în lume ideea că îmi voi pierde încrederea în OMUL-OM. De răufăcători mă tem, fiindcă îmi produc o stare totală de disconfort.
Răufăcători au existat din cele mai îndepărtate timpuri. Conform proverbului: «Pădure fără uscături, nu se poate!» Sau: «În grădina Domnului se află multe feluri de vietăţi!»
Îngrijorător este faptul că răufăcătorii s-au înmulţit enorm şi de nicăieri nu se întrezăreşte tendinţa de reducere a numărului lor, dacă nu chiar de stopare! Continui să nu-mi pierd speranţa, repetându-mi cu tărie: «Un om fără speranţă, e un om pierdut!»
Şi, totuşi, unde şi de când e greşeala ?
Din experienţa trecutului, mai bine zis din greşeli se poate învăţa, ca să nu se repete în prezent. Dar iată că vine stupefianta întrebare: «Oare, eu mai sunt stăpână pe viaţa mea?» Pe de o parte vine răspunsul prompt: «Da, sunt stăpână atunci când e vorba de viaţa spirituală, unde totul depinde numai de mine, fiindcă aşa m-a împuternicit Dumnezeu, EL fiind Unicul meu Stăpân» Incertitudinea vine când e vorba de viaţa de zi cu zi, viaţa pământeană, unde traiul în comunitate este înţeles în mod diferit de fiecare om în parte, iar surprizele neplăcute pot apărea de oriunde, oricând şi în orice chip.
Doamne, ce se întâmplă cu noi, fiii Tăi? De ce ne laşi să fim păcătoşi? Când doar cu o fărâmiţă din vrerea Ta, poţi schimba întregul Univers!

4 august 2008
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*