CĂMAŞA

23.09.15 by

CĂMAŞA

S-antors lumea pe dos
S-antors ca o cămaşă
Şi nimănui nu-i pasă:
Toţi cântă, merg voios.

Şi poate că-i mai bine
Când nu simţi urzătura.
Pe dos e cusătura,
Dar nasturii ne rod.

Doare de-i cămaşa
Cum trebuie-mbrăcată,
Care altfel o poartă
Să simtă nu mai pot.

Arde ca o torţă
Durerea-n ei valuri.
Şi strigă. Fără nasturi
Cămăşile-s de forţă.

Strigam atunci şi eu
Şi gata să se-ntoarcă
Cămaşa sta-n cravată
De strigătul meu!

Cămaşa-i ca un şarpe:
Lunecă pe corp
După mărul copt –
Cămaşa-i ca un şarpe.

Străduitor am spus
S-aud-o lume largă
C-a ei suflare-ntreagă
În piepturi s-a ascuns.

Când gândul mi-a ajuns
Un om cu nota zece
“Cămaşa-i invenţia secolului 12!” –
Scurt, simplu mi-a răspuns…
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*