cafeaua de dimineaţă

01.08.11 by

cafeaua de dimineaţă

preparai cafeaua de dimineaţă

şi neglijeul tău transparent lăsa vederii minunăţii carnale

nu ai fost niciodată conştientă de comorile tale trupeşti

pentru care orice bărbat şi-ar pierde minţile –

şi cine poate spune că eu nu mi le-am pierdut?!…

orgolios din fire cum sunt nu recunosc că te iubesc

nu recunosc că fără tine aş fi o frunză îngălbenită

nu recunosc că tu eşti pansamentul meu pentru singurătate

definiţia fiinţei mele neghioabe

uneori greşeşti cafeaua prea dulce

parcă pentru a masca amărăciunea zilei care urmează

parcă pentru a-mi spune că sânii tăi tresaltă la gândul

atingerilor mele

care nu vin totdeauna la timp

şi de fapt te iubesc până la ameţeală

uneori plec de acasă epuizat

clatinându-mă ca în beţie

şi trec printre oameni cum aş trece printre lujere de trestie

nevorbitoare

pentru că nu mai aud nimic împrejur

şi pentru că existenţa ta mă striveşte ca pe un vierme

între coperţile unei Biblii vechi

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*