CA UN VINOVAT ÎN COPACUL EXISTENŢEI

30.05.13 by

vă rog, chiar dacă
mai fac uneori acrobaţie
pe o sârmă de covrigi, iertaţi-mă,
chiar dacă mă aflu adesea
o apă prea subţire
într-un vad fără maluri, iertaţi-mă,
iertaţi-mă pentru că nu sunt
numai cel care se vede
eu sunt mai ales cel care
de atâtea ori am fost
iertaţi-mă, tatăl meu
şi mama mea şi fraţii mei
şi nepotul meu Iarel
şi neliniştea mea, iubită Soledad,
şi toţi cei care
aţi crezut în mine vreodată
eu m-am născut într-un copac
e atât de înalt copacul
iar sub mine nu mai sunt crengi
căci pe măsură ce urc ele se usucă
şi se frâng în urma mea
fără să mai pot coborî
încă o dată, vă rog, iertaţi-mă,
e atât de adânc copacul acesta
încât nici cerul nu-l mai poate umple.

INEGALABILUL OSPĂŢ

către voi, prieteni, salut
fiţi bineveniţi
intraţi, simţiţi-vă în casa mea
ca la voi în inimă
vreau ca în astă seară
sa ne distrăam regal
alămurile sună, masa e servită
vom mânca, vom bea şi vom dansa
ne vom ospăta cu coji de pâine
rămase de la prânzuri trecute
vom scurge apoi ulcioarele
ce sună demult a scorbură
în continuare vom râde
ca şi cum ne-am vedea unii pe alţii
mânjiţi cu funingine în somn
căci dacă nu e pâine
măcar circ să fie
vom cânta imne şi ode
vom adula în cor şi tot noi vom aplauda
vom face dragoste de-om mai putea
intraţi, prieteni, fiţi bineveniţi
nu mă priviţi ca pe omul negru
nu eu sunt vinovat de nefirescul
acestui festin
eu nefiind decât un biet poet
şi poate nici atât
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*