Bomboana de pe coliva PSD: ”Sunt plin de bucuria unei lumi care moare” !

30.06.15 by

Bomboana de pe coliva PSD: ”Sunt plin de bucuria unei lumi care moare” !

Se vehiculează tot mai des necesitatea înlăturării lui Ponta din fruntea PSD. Acum, la spartul târgului, apar voci de parlamentari PSD care cer capul ”cârlanului”, inclusiv Liviu Dragnea dând semne de nervozitate. Deruta e totală. Ar fi pentru prima dată, din decembrie 1989 încoace – cu excepția apariției PD -, când marele, puternicul, securitosul FSN are mari probleme de supraviețuire. Dacă dreapta politică a fost măcinată, în toți acești ani, fie că e vorba de PNL sau de PNȚ-CD, sau de alte partide de dreapta mai mici, în schimb, tot ce s-a tras din ”indestructibilul” Partid Comunist Român se pare că a avut șapte vieți. De la ”ilegaliștii”Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, și până la matusalemicul Ion Iliescu, stânga românească, (inter)naționalistă sau nu, a mers ca trenul, numai în linie dreaptă. Un tren în care, mulțimii de călători i se putea întâmpla orice, toate relele venind, firește, dinspre ”Clasa I” spre vagoanele de ”marfă”, locul în care era cazată eroica noastră clasă muncitoare, în drumul ei ceferistic către paradis. Acum evenimentele se precipită. Controlorul de carnete roșii Ion Iliescu privește neputincios de pe peron cum fâlfâie anemic steagul baronilor impiegați de prin haltele pesediste , mecanicul de locomotivă Victor Ponta a sărit din tren și și-a scrântit piciorul, iar PSD se apropie cu viteză de macazul lângă care nu există niciun acar, nici măcar unul de sacrificiu, un Păun, căci Ponta, în lașitatea-i binecunoscută, a fugit în Turcia lăsându-l pe Sebastian Ghiță fără butonul comenzilor automate. Nici măcar o minune nu mai poate salva PSD de la deraiere, de acum încolo toate drumurile sale ducând numai spre arătură. Istoria nu e scrisă, cum se spune, de învingători. Și nici de învinși. Istoria se scrie singură, are semiotica ei specială. Comunismul s-a născut prin pușcării și se pare că tot pe acolo își va găsi și obștescul sfârșit. S-au întrebat vreodată dinozaurii din Parlamentul României, cei cu câte cinci mandate la activ, ce gândesc cu adevărat tinerii acestei țări? Iată o mostră convingătoare, luată din cartea unui tânăr poet român, Leonard Ancuța, un singur vers care pare a pulveriza pur și simplu deviza cominternistă ”Proletari din toate țările, uniți-vă”: ”Sunt plin de bucuria unei lumi care moare”. Firește, când a publicat aceste versuri, în volumul ”Iubirea e amintirea unui viol” (Ed. Herg Benet, București, 2011), tânărul poet nu s-a gândit în mod special la politicieni, ci la nevoile specifice vârstei sale, la tot viitorul pe care generațiile anterioare i l-au refuzat. Cu atât mai grav! Clasa politică nu e decât, în acest caz, bomboana de pe colivă…

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*