Bogății nemăsurate

08.09.15 by

În duminica trecută a fost citită evanghelia în care un tânăr foarte bogat L-a întrebat pe Mântuitorul ce să facă să moștenească viața veșnică. Adică să se mântuiască. Păzise cu sfințenie toate poruncile dumnezeiești privind relațiile lui cu Dumnezeu și cu semenii săi, după cum el însuși mărturisea. Un lucru îi mai lipsea, i-a spus Mântuitorul: să vândă toate câte are, să le împartă săracilor și apoi să-I urmeze Lui.
Am ascultat și am citit de-a lungul timpului multe predici referitoare la acest moment biblic. În toate se făcea referire la bogățiile materiale, pământene, la faptul că tânărul acela avea mult pământ, cirezi și turme de vite, palate, bani, slugi etc. Erau frumoase, corecte din punct de vedere tehnic, dar parcă toate erau puse pe același calapod: rolul averii în viața omului.
Voi încerca să abordez problema și din alt punct de vedere. Probabil, tânărul avea și bogății materiale. Nu se menționează, însă, nicăieri despre pregătirea lui intelectuală. Poate omul acela absolvise mai multe școli, își însușise toată știința din vremea lui. Aceasta nu era o bogăție? De ce numai occidentalii și americanii socotesc creierele, materia cenușie, cea mai de preț bogăție și racolează de peste tot din lume capetele luminate? De ce aceștia oferă condiții de viață și de muncă foarte avantajoase savanților și intelectualilor de elită, cu condiția ca aceștia să se stabilească în țările occidentale sau americane? Ne minunăm că acele țări au ajuns la un înalt nivel de dezvoltare economică, socială, tehnică, științifică, militară, dar nu luăm în calcul atitudinea lor față de omul cu carte și s-o comparăm cu atitudinea noastră față de aceeași problemă.
Dacă oamenii de carte, oamenii competenți, ar avea posibilitatea să ocupe locurile ce li se potrivesc în societate, dacă ar avea posibilitatea, fără să li se vâre pumnul în gură, să-și spună părerea, să ia decizii, alta ar fi fața lumii și starea poporului. Din prea plinul inimii lor, din bogăția lor spirituală și intelectuală, oamenii aceștia de cultură ar împărtăși cu bucurie ,,săracilor”. Dar cine sunt acești ,,săraci”? Sunt, evident, cei care au fost mai puțin dotați, cei care n-au avut posibilitatea să urmeze școli înalte. ,,Săracii” sunt analfabeții, oamenii fără carte sau cu puțină carte. Aceștia au nevoie de cultură, de ,,averea” celor învățați. Și, culmea, cu cât cineva împărtășește din cunoștințele sale altora, cu atât mintea lui se dezvoltă, devine mai suplă, mai plină de vigoare. Așadar, cel bogat intelectual, împărtășindu-și semenilor săi cunoștințele, nu pierde nimic din ceea ce are, ci se îmbogățește mai mult.
,,Jugul Meu este blând și sarcina Mea ușoară”, spunea Mântuitorul. Și avea dreptate. Ajutând material pe cineva, îl saturi o dată; învățându-l carte, învățându-l o meserie, o artă, îl saturi pentru toată viața.
Dar Mântuitorul mai spune ceva: ,,Vino și urmează-Mi Mie!” Ce vrea să spună cu aceasta? Pe ucenici îi chemase așa, acum îl chema și pe tânărul acela. Era foarte bine că-l chema. Omenirea a avut mulți savanți și oameni de cultură. Câți dintre ei au lucrat în spiritul învățăturii Mântuitorului? Câți dintre ei au făcut ceea ce au făcut pentru protecția creației lui Dumnezeu, adică a omului, a viețuitoarelor, a mediului? Savanți au fost și cei ce au construit bombele, armele cele mai sofisticate, dar aceia nu L-au mai urmat pe Hristos prin lucrarea și prin mintea lor. Savanți au fost și cei care au descoperit medicamentele și tot felul de aparate menite să dea sănătate oamenilor, să le prelungească viața, savanți au fost și cei care au reușit să facă pace între oameni și popoare. Aceștia L-au urmat pe Hristos!
Bogăție intelectuală ni se recomandă fiecăruia dintre noi să acumulăm cât de multă și din ea să împărtășim cu dărnicie semenilor noștri mai săraci spiritual. Să folosim această bogăție ca să facem omul, fratele nostru, mai bun, mai drept, mai cinstit, mai credincios, mai omenos, mai civilizat, mai harnic. Ușor-ușor, prin transformarea în bine a individului se transformă poporul, omenirea, iar iubirea și respectul dintre oameni înlocuiesc ura, dușmănia, violența, terorismul și războaiele. Omul redevine frate pentru om, pacea se așterne, sângele nu se mai varsă pe câmpul de luptă sau la colț de stradă, lacrimile se usucă și fac loc zâmbetului, fericirii și înțelegerii între oameni și popoare. Nu trebuie să termini cine știe ce universități vestite, ca să fii numit bogat intelectual, spiritual. Poți fi astfel bogat și când ai experiența vieții, școala vieții și din ea nu pregeți să înveți la bine pe cei din jurul tău: copii, nepoți, consăteni, cunoscuți, pe oricine are nevoie de sfatul și de experiența ta. Nu este ușor. Nu toți vor să primească sfatul tău, nu toți au nevoie de experiența ta. Nici pe Mântuitorul nu L-au primit cu flori, după cum bine știm.
Avem datoria sfântă să împărtășim semenilor noștri, cu dărnicie, cu bunătate și cu bucurie, din bogăția cunoștințelor și din experiența noastră de viață, continuând astfel opera începută de Mântuitorul în lume. Astfel, Îi urmăm sfatul, Îl urmăm pe El și, de ce nu, câștigăm viața de veci.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*