Apocalipsu`, în varianta de mâine

15.03.18 by

Apocalipsu`, în varianta de mâine

Piesa de teatru Apocalipsu` în varianta de mâine este, evident, apoca-lipsa de ieri, de astăzi și din veacul vecilor, este grotescul politicului cu aceeași temporalitate, este, desigur, și manipularea populimii, până la limita încă nebănuită de către el, omul, rătăcit între cer și pământ. Citiți, râdeți când e de râs și plângeți când e de plâns. Poate ne vindecăm cumva de prostia în care suntem, zilnic, împinși! Lectură plăcută!

Apocalipsu`, în varianta de mâine

Comedie în trei acte

Personaje:

Tica – femeie, pe vremuri, înstărită, acum pensionară prăpăstioasă.

Ica – femeia cu griji.

Icu – soţul Icăi.

Bricu – fost fierar betonist, investitor oportunist.

Riţa – nevasta lui Ţambric.

Ţambric – un sfrijit, fost fochist pe un vapor, pe vremea lui Dej, acum cu pretenţii la partid.

Picu – om influent, fost secretar de partid pe vremea regimului comunist.

Luţă – politicianul, după 89, din partid în partid.

Belega – doctor în toate.

Râcă – intelectual, poet, senzaţional, proprietar de post Tv local şi corespondent mass-media la nivel naţional, om iubitor de neam şi etc.

Lulea – fost revoluţionar.

Popa Feştilă – răspopit, rămas printre locuitorii oraşului.

Acţiunea se petrece într-un orăşel construit din temelii, pe vremea când se găsea acolo de lucru. Oamenii parcă şi semănau, şi se cunoşteau între ei. În consecinţă, casele, nişte blocuri, unele jupuite, altele revopsite. Construcţiile pot fi schiţate, pe scenă, prin panouri ce sugerează clădirile, majoritatea nelocuite. În oraş, aproape nimeni nu mai lucrează. În partea centrală a scenei, Piaţa Publică. În partea stângă sau în partea dreaptă a pieţei, mai funcţionează doar bodega ,,La Rică’’. În faţa ei, o masă şi un scaun pe care stă proprietarul. Dincolo de masă, o cameră de televiziune pusă pe un trepied, transmite în direct. Personajele vorbesc între ele, la telefon sau strigă, unele la altele, de pe balcoanele clădirilor. Rică trage cu urechea la tot ce se întâmplă şi face emisiuni tv.

Actul I

Scena 1

Tica (îngrijorată, iese în faţa blocului, îşi propteşte mâinile în şolduri şi strigă spre clădirea de alături, privind spre etajele superioare): – Icooo ! Fătă, fi-ţi-ar urechea a dracului! (ca pentru ea) Te-ai urcat cu hodorogul ăla tocmai în cer! Fir-ar al dracu, Doamne iartă-mă, să nu vă mai ia moartea! Ehe! Odată se înfoaie aia şi urcă până unde şi-a înţărcat mutu iapa. (gânditoare, îşi freacă bărbia şi strigă din nou) Ico !

Ica (preocupată de ceva): – Ăi ? Ăi! …Şi, ho, că nu dau tătarii! …Ce e, că am treburi!

Tica: Ia ieşi, fă, să-ţi spun o vorbă…

Ica: …Uite, ies! Ia zii!

Tica: (îi face semn să fie discretă) Fă, vine sfârşitul!

Ica: Ce-ai, fată?

Tica: (îngrijorată) Ascultă-mă pe mine!

Ica: Eu parcă n-aş crede…

Tica: Fă, vine!

Ica: (mirată) Şi se scoală morţii?

Tica: S-or scula… Întâi să murim noi.

Ica: Să ştii că rânduiala aşa ar fi… Altfel, am rămâne, definitiv, morţi.

Tica: Mai bine…

Ica: E şi cu tine! Eu vreau să fiu martor la judecata de-apoi.

Tica: Da? Atunci o să prea fii!

Ica (intrată în panică): Păi, dacă e aşa, las` să vie! Al iaca-cui să fie ! Icule, sfârşitul sfârşitului! Vine?!…(se intoarce către soţul ei) I-auzi, Icule! Şi aia n-am, ailaltă nu se-ajunge… Că ţi-am spus, mă, să fii econom, iar tu, neam! (intrată în panică) Tămâia parcă o aveam aci, în geam?

Icu (nepăsător, se scarpină în păr, se închină mirat): …Şi ce-mi spui mie?! Moartea-i, pentru mine, amantă pe vecie. Azi, mă duc cu ea la un ogeac…

Ica (în timp ce îşi căuta tămâia, ridică receptorul telefonului şi formează un număr.) Vai de mamă de om, ăsta e drac gol! (I se pare că cineva îi răspunde) Riţo! (îşi dă seama că încă nu se ridicase receptorul la capătul celălalt al firului. Vorbeşte iarăşi, de una singură, căutând) Uite-o, nu e! Al iaca-cui să fie! Mde! …Şi-a tămâie… (Din ce în ce mai neliniştită) Alo! Riţo, scoal`fă, că altfel te-ai dat dracului! Tocmai tu pierzi sfârşitul!

Riţa: (ridică receptorul, apoi, cu vocea prefăcută) Alău! Partidu`?

Ţambric: (Îngâmfat, nervos şi bâlbâit, în acelaşi timp) Dă-i, fă, în mă-sa! Păi, la genialitatea mea… Să mă caute ei dacă vrea!– Ţi-am spus doar, dobitocul: ,,to’arăşi… vă supun ordinea!’’ Iar eu: ,, să vedem şi noi care e aia? Păi, nu? Adică, ordinea?! Păi, nu?’’ iar ăla: ,,Ordinea? ,,Măi, ăsta!…’’ Adică, eu ăsta? Ca să vezi şi tu! Şi zice porcu`: ,,Ordinea este ordine, adică aia care a fost şi care, cum spunea to’arăşul la congres, are să fie! Lumea o ştie, numai tu…’’ iar eu, neam: ,,to’arăşul sec… sec, secretar, cu tot respectul,…că doar ne-am înţeles pe funcţii, ieri, oamenii, adică noi… aşteptăm darea. Să vedem cu ce vine fiecare, adică, vreau să vedem ce am lipit pe ici, pe colo, pentru binele… Adicălea, pentru propăşirea… Cum s-ar zice, cine merită! Că cine a dormit lângă muiere şi cu banii în teşcherea, să mai stea! E?! Păi nu?’’ Iar ăia care mă iubea: ,,Aşa e… Dreptatea!’’ Atunci, sar şi zic: ,,Acum, cine altul să fie ,,cantitat’’ decât?… A? Lumea mă cunoaşte şi… ce am făcut… şi cum spunea to’arăşul în cuvântările organului’’ ,,Care organ, bă?’’- mă ia un ţâşti, bâşti, din opoziţii. …I-am dat-o, în bot, cât ai clipi: ,,I-auzi, organul! Păi organul e organul par.., partidului. Adică noi, unul ca mine, care încă de pe vremea fess… Fâsss… fâss… Adică, vreau să zic, salvării, că tot timpul, când partidul a… a strigat: „to’a, to’a, to’arăşul, hai!” Eu, hai! Adică, eu hai, când cu naţionalizarea, eu hai când cu co, co, colectivizarea… Şi-acum?! Păi, că v-am spus trecutul meu… Şi vin din familie cu o, o, origini,… adică mă înţelegeţi …’’ Paştele mă-si, iar ei neam! (nervos, bâlbâit) Ci, ci, cică, că la alegerile viitoare o să am co, co!…

Riţa: (iritată) Mai taci co, co, cocoşatul dracului! Dacă nu eram… Păduchii te mâncau. Alău!

Ica: Riţo, a iaca-cui să fie de tămâie!

Riţa: (dezamăgită) Ce ţi-e, fă? Lumânările erau parcă în oala aia de sarmale şi chibriturile, pe tocul de la geam!

Ica: Nu, fă, cică, i-auzi, vine sfărşitul lumii…

Riţa: (dezamăgită) Măi să fie! Şi eu care credeam c-am să… Fir-ar să fie! …Că şi ăsta al meu a tot umblat ca o momâie! Bă, lua-te-ar!… (neîncrezătoare) Fă, sigur vine?

Ica: (încrezătoare) Tica, de!… Dacă îmi zise mie, musai! Asta tu ştii că ştie…

Riţa: (descurajată, către soţul ei) Vine, bă, vine! Iar colegiu, pentru tine, când o face plopul pere şi răchita micşunele! Dacă mai dura cu taica, eram şi eu cineva în adunarea aia… Aşa… Am dat din cur degeaba. Să fi băgat şi cu ăştia cât mai puteam! Tu de colo: nu şi neam!

Ţambric: (mirat) Ce-ai, fă, ce ţi-e?

Riţa: (iritată îi răspunde soţului ironic) Uite, mă mânâncă între picioare. …Şi de scărpinat cine, n-are! (formează un număr de telefon şi aşteaptă) Ălou! To`arăşul Luţă?

Luţă: (arogant) Eu! La vremuri noi, tot noi, dar domni!

Riţa: Bă, dă-o dracului de treabă, zicea-i că mă tragi şi pe mine după tine! Vine sfârşitul mâine şi eu de-aiurea, acolo în casa ai mare neam…

Luţă: (pe acelaşi ton) Riţo, draga mea, ţi-a cam trecut vremea. Te-ai veştejit. De-atâta cântat, ţi-a răguşit şi turtureaua. Astăzi, la cătare-i trufandaua!

Riţa: (supărată foc): Aoleu! Aoleu! …Deci de-ăsta mi-eşti? Paştele mă-ti! …Cu ea cu tot! I-auzi, Ţambric, trufanda?! Când era doar un limbric, murea după a mea!

Ţambric: Ăstea-s vremurile, muiere! Se mai schimbă lumea!

Riţa: (îşi îmbrânceşte soţul): Du-te dracu de pârlit! (iese din încăpere şi bate la uşa unui vecin) Alo! (Sună, dar nu răspunde). Ăsta a surzit definitiv. Picule, fi-ţi-ar urechile să-ţi fie!… Bă Picule, tu mi-ai fi scăparea! Că de când te ştiu, tot în partid!

Picu: Ce-ai, hârca dracului, turbarea?

Riţa: Ho, drace! Că, veni, nu de-aia…

Picu: Păi?!…

Riţa: (cu ochii în lacrimi) Mâine sfârşitul! Vine! Îţi dai tu seama? Iar eu să mor de dorul funcţiei de boss, ca tine!

Picu: Mori! Dracu te ţine?! I-auzi, ca mine?! Fă, ai auzit ce-a zis împăratu`?

Riţa: E?

Picu: Niciun e! Că iarna nu-i ca vara!

Riţa: Deştept! Dat dracului!

Picu: Mă rog, fiecare după cât îl duce capu`…

Riţa: Şi, ce mă, n-am zis bine?

Picu: Riţo, bagă la cap: azi nu e un ieri în care tu te mai dădeai în bărci. Cât despre un mâine, Popa Feştilă, colivă şi tămâie… Dacă vine, las să vie! Scap de toate! Şi de ăştia, şi de tine… Ascultă-l pe Rică!

Riţa: (dezamăgită, îl apucă pe Pică de umeri): Şi tu, şi ăsta tot un sulică..

Picu: Taci! Du-te dracu! …Şi-ascultă!

Rică: (pe micul ecran) Senzaţional! Transmitem de aici… Piaţa Publică! Doamnelor şi domnilor, în direct, sfarşitul… Priviţi! Cumpără, vinde… Senzaţional! Deştepţii donează… Senzaţional! Îşi spală păcatele! Stimaţi spectatori, iată, punem şi noi umărul… Am înfiinţat aici, loc de spălat. Senzaţional! A venit şi popa! Vedeţi?… Doamne, miruieşte! …Păcat cu păcat! Daţi celor de dreapta!

Popa Fetilă: (îi şopteşte la ureche) Şi celor de stănga, că-i de-ai noştri, bre…

Rică: Daţi! Daţi! Precum zici! Are dreptate! Şi la cei de stânga… Daţi şi celorlalţi! Daţi! Invers şi invers… Din patru în patru ani… Daţi! Spălaţi păcat cu păcat! Pentru sufletele voastre, daţi!… Părintele o să vină cu fosila… Rugaţi-vă la ea şi daţi!… A, nu, nu se poate… Nu-mi pupaţi mâna! Daţi… Senzaţional! Sfârşitul sfârşitului! Aici, spălaţi păcat cu păcat…. Cine mai dă? Cine mai poate? Daţi! Senzaţional! Popa! A venit lada.

Popa Feştilă: (în timp ce deschide o ladă cu oase şi un schelet din plastic) Doamne, miruieşte! Doamne, miruieşte! Amin!

Râcă: (în timp ce se închină) Fosila! Daţi! Feştilă, aprinde feştila… Senzaţional! (fredonează) ,,Cristos a înviat din morţi cu moartea pre moarte călcând’’ Veniţi, aomeni buni! Şi spălaţi păcat de păcat! Senzaţional! …Daţi! Daţi!

Riţa: (mirată) E nebun! Dar…dat dracului şi ăsta!

Picu: E, păi vezi cum se schimbă socoteala?

Scena 2

În Piaţa Publică, din care transmitea, pentru popor, Rică, intră, pus pe şotii, Ică. Se opreşte, priveşte, îţi face cruce şi schiţează un gest, semn că ar vrea să plece mai departe.

Râcă: (în timp ce îl atrage pe Icu în prim cadru) Oameni buni, iată, Icu donează…

Ică: (surprins) Dacă tot m-am oprit, să-mi dai dumneata o ţuică… Pe datorie, pân` la pensie.

Râcă: Dă pentru toată lumea. Sfârşitul… Să vedem mesajul…

Icu: Nu mă face să vorbesc ca porcu!

Râcă: … Aţi auzit! În direct, senzaţional! Icu! Să vedem ce dă Icu!

Icu: Eu? Ce-aş mai putea?!…

Râcă: Senzaţional! Averea! Senzaţional!

Icu: Pe-a mea? E, da! …Adică, dacă o mai vrea şi hoaşca! (ridică din umeri). Ehe! …Cu ăştia i s-a cam tăiat. Ce să mai zic? Am dat! Dă şi dumneata cu ţuica aia!

Râcă: Oameni buni, aici, în direct, senzaţional, Icu a dat…

Icu: (încurcat) Moartea la dărac… S-o văd când o toarce-o tartorele ăl bătrân!

Râcă: Senzaţional! Oameni buni, Icu îşi dă chiar şi veşnicia!

Icu: Moartea, am zis! E doar începutul la dat… Stai s-o văd făcută izmene pentru boşorogi şi ciorapi pentru nespălaţii de acum! Şi…

Râcă: Oameni buni, Icu a dat totul…

Icu: (hâtru) Păi, altfel cum?! Că doar sunt om bun! Ieri, alalteri, am încercat-o la ăsta la ogeac. Şi neam! Fugi, dracului, de-aci!- i-am zis. Doar mă-ncurci! Am scuipat-o în cerul gurii… Şi-auzi, dumneata, a focului, s-a îmbătat dintr-un scuipat! Cică, după ea, eu aş fi fost ăla beat!

Râcă: (serios) Oameni buni, daţi! …Că vă fac acţionari la stat! …Şi la sfârşitu` sfârşitului! Moartea, cică, pe drum, cu Icu, s-a îmbătat. …Dar specialiştii spun cum că ar cădea un bolovan din cer. În consecinţă, certificat, să dai moartea la dărac, dumneata ai?

Icu: (mirat) Certificat? Aşa, doar pentru un scuipat?! …Că doar n-a fătat!

Popa Feştilă: (Preotul Feştilă dă din cădelniţă, se închină şi îi şopteşte lui Rică ceva la ureche, apoi cântă) ,,Cristos a înviat din morţi cu moartea pre moarte, călcând…’’ Doamne, apără şi închină! Doamne miruieşte, Doamne miruieşte!

Râcă: Mda! Oameni buni, pe criza de-acum, asta ne-ar mai trebui! Să nască moartea morţii! Ieri, a crescut dolarul. Iar ăştia, ciocoimea de ieri şi de astăzi, ne-au transformat pe noi în euroi şi dolărei… Aşa că mai e timp să daţi şi să spălaţi păcat cu păcat, aici, la noi… Daţi şi vă fac acţionari şi la judecata de apoi!

Icu: (în timp ce îi tremură uşor mâinile) Dumneata, puietul neamului… De dat, ce-ai dat? Că de luat, de la toţi, din neam, ai tot luat!

Râcă: (mai întâi evită răspunsul, apoi, zâmbind, în şoaptă) Păi… Să vând, întâi, moartea… Şi când voi scăpa de ăştia, de tva şi de popa ăsta al nou… Dau…

Icu: S-ar cuveni măcar zeciuiala! Evident, şi mie, acum, ţuica! Trece-mă la caiet cu ea! Cu litra că, de început, o litră vreau!

Râcă: (zâmbind) Oameni buni, Icu se cinsteşte cu sfârşitul… În curând, alături de noi, prinsoare pun, şi doamna Ica… Senzaţional, vorbeam de ea şi hârca, cu bastonul, la şosea… Ia să vedem ce-o da? (se apropie de femeia ce se sprijinea în baston şi vrea să o întrebe. Ea îi întoarce spatele şi se îndreaptă spre soţul ei) Doamna Ica, doamna Ica!

Ica: (către bărbatul său, apoi pentru cei ce priveau la televizor) Halal să-ţi fie! Lume, lume! Vine sfârşitul sfârşitului! Eu n-am tămâie, iar ăsta, al meu, bea pe datorie!

Ica: (spre Rică) Halal să-ţi fie şi ţie! Eu n-am, pentru sfârşit, tămâie, iar dumneata, ca mare patriot, dai orbetelui pe datorie?!

Icu: (în timp ce ridică paharul) Domn` puiet, în contu` începutului! Dă-i şi ei tămâie tot pe datorie! Zic bine?

Râcă: Bine! Bine! (către telespectatori) Oameni buni, doamna are dreptate! Ciocoi şi orbeţi ca… Noi, am vrut să spun, adică eu, mă duc cu socotelile până la judecata de apoi. Nu uitaţi să daţi! Uitaţi, alături, a venit pentru vindecat şi ierbaru`… Mai o dudă, mai o frunză, cu fum de tămâie, cu lumânarea…

Popa Feştilă: (se repede să-i ia vorba din gură, apoi adaugă) …cu feştila permanent aprinsă trecem mai uşor sfârşitul.

Belega: (ca doctor în toate, intră în piaţă şi spune răspicat) Eu, care, din belit, mi-am cumpărat vile, case, bloc pentru un spital, vă spun că, fără frunze, nu se poate. Păi?! Până şi ţăranii făceau din crengile încărcate, frunzar şi pentru oi, şi pentru capre.

Râcă: (În timp ce le toarnă celor prezenţi câte un pahar de ţuică): Dacă tot ne-am adunat, păcat cu păcat, eu zic să mai şi cântaţi! I-auzi! Ia maneaua, na maneaua! Ia maneaua, na maneaua!

Icu: (după ce dă paharul pe gât) ,,Şape văi şi- o vale-adâncă/ Şapte văi şi-o vale- adâncă”

Râcă: (distrat) Pe muzică, în direct, sfârşitul! I-auzi! Ia maneaua, na maneaua! Ia maneaua, na maneaua!

Popa Feştilă: Ia fosila, na fosila! Ia fosila, na fosila!

Icu: (face semn să i se umple iarăşi paharul) ,,Şapte văi şi-o vale-adâncă/ Şapte văi şi- o vale-adâncă…”

Popa Feştilă: (dirijând) ,,Daolică, Leano, şi-aici lupii mă mănâncă/Daolică, Leano, şi-o potecă mititică/ Daolică, lică , lică, lică /Dodă, fă, / Daolică, lică, lică, lică, /Dodă, fă!”

Râcă: (entuziasmat) Ia maneaua, na maneaua! Ia maneaua, na maneaua!

Popa Feştilă: ,,Stai, lupe, nu mă mânca, măi/Că nu mi-a venit vremea/Daolică, Leano, până o răsări luna! / Daolică, Leano, până o răsări luna! / Daolică, lică, lică, lică /Dodă, fă!”

În cor, cei prezenţi mai puţin Ica: ,,Daolică, lică, lică, lică/ Dodă, fă!”

Ica: (în timp ce se închină, spre Rică) Au, au, au! Unde-i carte, şi prostie! Muică, mai potoliţi-vă şi voi! …Că vine sfârşitul sfârşitului!

Toţi (în timp ce Ica pleacă) ,,Daolică, lică, lică, lică/ Dodă, fă!”

Scena 3

Ica pleacă în aplauzele celor prezenţi. Când dispare între clădiri, Rică face semn celor de lângă el, să se oprească din cântat.

Râcă: (din nou foarte sobru) Doamnelor şi domnilor! Oameni buni! Din nou în direct, de-aici, din Piaţa Publică! (se uită în toate părţile) …Locul în care, oameni de bine spală păcatele. Beleaua e cât capra! Aşa că… Veniţi, scăpaţi! Daţi ce mai aveţi! …Chiar şi prin bănci! Noi spălăm păcat cu păcat! În plus, nu pierdeţi promoţia! …Cei dintâi vor fi acţionari în rai. Trebuie să ştiţi că specialiştii zic: în curând, sfârşitul sfârşitului! De aceea vin şi spun: suntem autorizaţi să spălăm chiar şi păcatul păcatului! Veniţi, daţi! (priveşte spre cer) Bolovanul e pe drum. L-a mai ameţit cumva o stea, însă… Gravitaţia!

Icu: (iritat , ca şi cum şi-ar aminti de cineva) Fir-ar mama ei a dracu!

Râcă: Degeaba mai înjură Icu. Degeaba mai dă şi baba Floarea în bobi, că va cădea. Eu deja îl văd. Popa Feştilă tot aşa… Iar noi, musai în locul ăstora… Să-i ascultăm mesajul!

Popa Feştilă: Să ne duci, Doamne, pe noi, strângătorii de averi, într-un loc cu verdeaţă.

Râcă: …Şi la Casa Poporului…

Popa Feştilă: Dă, Doamne! Cu toată agoniseala noastră… Amin! Miruieşte, miruieşte… Doamne, miruieşte!

Râcă: (fredonând pe un ton bisericesc) Să fie cum zice Popa Feştilă! Popă de… neam! …Şi s-aprindem o lumânare în voi pentru sfârşitul de apoi… Veniţi, fraţilor, şi daţi cât să vă cumpăraţi… Atenţie! Sfârşitu-i pe acţiuni! Fiţi voi acţionarii vieţii!

Popa Feştilă: Lăsaţi aici, la noi, pe pământ, păcatul păcatului! Aurul şi banii-s blestemaţi… Scăpaţi, fraţilor, şi-i daţi! Donaţi! Noi cu ei vom învia din morţi…

Râcă: Fiţi acţionari în rai!

Icu (nedumerit, încurcat): Auzi `mneata, până una, alta, şi eu aş mai da…

Râcă: Oameni buni, îmi şterg o lacrimă când aud, pe fratele nostru, Icu. Iar dă…

Icu: Păi, domn`, puiet, dacă `mneata, smintitul neamului… Ce să mai fac?! Mă smintesc şi eu şi dau încă un pahar pe gât. Dau şi moartea dracului… Arză-o-ar pe maţe şi pe gât! …Că ne-a tras pe aţe! Ne-a făcut belele! Boleşniţe… Spitale peste spitale! Hoţi de organe… Sângele, valută. …Pe Ica mea, slută! Dacă mă gândesc mai mult, îmi vine să mă urc, tocmai pe lună, într-un dud. Pân` s-or coace prunele mele şi-atunci să te ţii, nene!… Am s-o scuip iarăşi în gât! Cu frunte de pe ţeavă, fiartă, să mă pomenească…

Râcă: (în timp ce încearcă să îl scoată din cadru pe Icu) Oameni buni, veniţi, donaţi! Fiţi cu noi la sfârşitul de-apoi. Icu, după cum ştiţi, e venit de la glumeţi. În plus, l-a botezat, când era mic, în butoiaşul plin cu vin… Că la gârlă era îngheţat! Iar acum, crede că poate înşela moartea cu ţuica şi o ceaşcă de cafea…

Icu: (se repede în bodegă şi bea dintr-o sticlă de ţuică. Revine şi, în timp ce se şterge cu mâneca hainei, la gură): Orişicât, o ceaşcă de cafea e, totuşi, o ceaşcă… Ce mă-sa? Că şti şi `mneata… Domn puiet, bine-i aşa? Adică, ai văzut ce zice Ica. Şi Ica mea e… Moartea, dă-o-n mă-sa! E, totuşi, de belea… Ia, mă, şi de la ăla, şi de la ăla… Dă-i în mă-sa! Că tu ai apărat cu piept` moştenirea… Citez din Ica.

Râcă: Mda! Cu Icu o să mai vedem… Dar mi-a dat ideea… Noi, aici, spălam şi păcatul păcatului… Veniţi, daţi şi înfiinţăm parlamentu` nostru! Să fim democraţi la sfârşitul sfârşitului. Apoi, punem tva pe moartea ăstuia şi, în general, după care, taxe pe-al de n-are şi nu mai poate. Ba chiar şi pe scăpatul pe la spate. Că s-a poluat şi… Poluarea! Deja Domn` Feştilă redactează căderea. A ăstora, şi propăvăduiesc revenirea. A noastră, în veacul vecilor, de-aiurea!

Popa Feştilă: (după ce ia şi el câteva guri zdravene din sticla cu ţuică): Eu voi învia din morţi cu moartea în braţe râzând… Şi voi veţi învia din morţi cu moartea-n spinare plângând! ….Icu e mort, în moarte, pe moarte cu ţuică scuipând! S-a dat dracu!

Belega: (din partea opusă prăvăliei) S-a dat dracu! Şi el şi moartea. Eu care din belit abia am agonisit… Nu dau nimic! Chiar de-ar fi să treacă pe-aici până şi cometa comeatii. Ăştia-s tot ciocoi nesătui! Of, Doamne, şi noi cei de ieri i-am vrut! …Iar ce-am căutat, iaca, am găsit! Nu dau nimic! Poate să vină şi al de Suliman!

Râcă: (Iritat, înclină camera spre pământ) Taci, mă, hodorogu dracu! O să mori, de unul singur, pe scara blocului! Vai de mama ta, de belit! (către publicul telespectator) Oameni buni, publicitate! Revenim!

Actul II

Scena 1

Râcă: (ca şi când nu l-ar vedea şi auzi nimeni, îşi ia din cârciumă o sticlă cu wishiky. Îşi toarnă în pahar, bea apoi, supărat, face observaţie lui Popa Feştilă). Domn Feştilă, păi, dă-o în mă-sa! De ce nu i-ai dat lui Belega cu cădelniţa în cap? Am zis şi noi să facem o treabă, iar dumneata ai dat şi în mintea ăstuia cu Ica, Ica… Ce să-ţi lase un beţivan şi o belea? Doar ai văzut cum mi-a luat tămâia pe de-a moaca… O scriu eu la caiet cu ţuica ăstuia, dar până vine pensia… Vai de mama mea! Ce ştiu eu, dau ăştia ortul popii şi basta! Tămâia o fi ars-o aia, ţuica o s-o pişe ăsta. ..Şi ia! …Din mă-sa!

Popa Feştilă: (ameţit): Mai ştii, o da?! Dar, nicio grijă, uite popa, nu e popa… În pustietatea asta… Eu! Aşa că…(fredonează ritmat) Uite popa, nu e popa! Ia feştila, na feştila!

Icu: (ameţit bine,nu înţelege mai nimic din ce se discută. Clătinându-se, fredonează şi el): ,,Şapte văi şi-o vale adâncă/ Şapte văi şi- o vale adâncă…”

Popa Feştilă: Daolică, Leano, şi-aici lupii mă mănâncă/Daolică, Leano, şi-o potecă mititică/ Daolică, lică , lică, lică /Dodă, fă/ Daolică, lică, lică, lică /Dodă, fă!”

Râcă: (supărat) Daolică, draci bălţaţi… Păi, în halul ăsta, mai câştigăm noi, oamenii, şi averile, tocmai la paştele cailor!

Icu: (îndârjit, sigur pe el) Domn puiet, a noastră-i judecata de apoi! … Bine zic? Şi ai să vezi atunci, averi!

Râcă: Să ştii! Ca puiet al neamului, cum altul nu-i, şi una a mea, vreau să zic, gloaba…. Adică, merg cu creaţiile pân` se va alege prafu` şi de judecata de apoi! Că am apărat în capul meu, cu pieptul… Puietu! Puietu-s eu, puietu` neamului!

Icu: Fâs! Ziceam şi eu… Dacă vrei să zic, adică să fim noi, până la sfârşitul de apoi, toarnă-mi ceva mastică-n gât! Bine zic? Şi să vezi averi peste averi… Cât să-ţi înfiinţezi `mneata un minister. Şi-atunci, să vezi puiet ce n-ai văzut… Statuile-ţi vor cădea din cer! Cum se cade, că puiet al neamului, încă de dinainte, din revoluţii, ai vrut să fii… Şi!… Zic bine, domn` puiet?!

Râcă: (Îşi freacă palmele, mai gustă direct din sticlă, în timp ce aduce, pentru Icu, mastică) Nu-i rău! Adică, bine-i! Că cum să zic? Ca o genialitate ce sunt, nu mă scoteau din nărodul satului… Pe cele mai înalte culmi!

Icu: (se clatină în timp ce încearcă să-l pupe pe Rică) Domne, când zici `mneata: ,,Iubita mea cu ochii ca cafeaua şi gura ca carameaua,/că când te văd m-apucă dorul/ Că-s ca Călin nemuritorul,/ Că eu, că tu, că noi, că voi,/ Că care-i mai fumos din noi?’’, îmi vine să mă urc pe Marte, în alt dud şi… Stai! Mda! S-o scuip pe moarte drept în gât. S-o vezi şi pe Ica mea. Se termină şi parcă ar mai vrea şi ea de descântat ceva. Ce să mai zic? Plânge hodorogimea şi de jos în sus, şi invers, pe scările de la bloc. De-asta îmi placi mie că faci poezele cât ai bate şi din palme, şi din picere… Eşti şi `mneata nişte personalităţi! Din neamuri! …Că cum scrie la cronici, mde?!… dar mai vorbim!

Belega: (privind, cu părere de rău) Dacă aş mai fi în exerciţiul funcţiunii, ce i-aş mai jupui! …Şi-apoi, cu ei tocmai în dealul ăla, la nebuni!

Scena 2

Râcă: (în timp ce mai bea din sticlă, îşi pune şi în pahar, apoi face semn celor din jur şi îşi îndreaptă camera spre ei) Oameni buni, mai şi muncim! În direct, de-aici, din Piaţa Publică! (se uită, ca de obicei, în toate părţile şi în sus) …Locul în care, oameni de bine spală păcatele. De la cel mic, la cel mai mare… Ştiinţa spune… Şi baba Floarea a ghicit… (salută imaginar pe cineva) Bine… Să trăiţi! Ieri… Spre joi din ceruri, va veni spre noi…

Ţambric: (intrase pe nesinţite în piaţă şi se alăturase grupului) Din câte am auzit la partid, că doar ştiţi ce genial sunt… O să cadă bucata aia blondă de dreapta, de la măria sa… Venită, de la mama dracu… De peste mări şi ţări cu… Acum, cine ştie, o cădea, nu o cădea?!

Icu: (sictirit) Fugi, bă, dracu cu aia ta cu tot! Acu`, `mnealui, puiet, iubitor de neam… E informat! O să cadă un bolovan.

Râcă: (sacadat) Sfârşitul sfârşitului! Veniţi, la noi, oameni de bine… Eu şi Popa Prescure, autorizaţi, spălăm păcatele… Pachete de spălat: păcat cu păcat, păcatul păcatului! Ăl din sculat, ăl din culcat! Ăl,… vai de mama lui! Şi pentru restul lumii… Nu uitaţi să cotizaţi, la rai!

Icu: (besmetic, cu ochii întredeschişi) Vezi, mă, nea corcoduşe! Cine ştie şi nu minte?!… Voi… Hai, că ştim! Măi, măi!’’ Cunoaştem!

Ţambric (ofensat): Ai noştri?! Ferească-te Dumnezeu! A, păi dacă una zic, una e. …Şi ieri şi mai alalteri. Ai voştri tot aia, însă nici n-apucă bine scaunul şi grohăie!

Lulea: (fost revoluţionar, bolnav, apare în piaţă. Încearcă să-şi aprindă pipa. Priveşte spre balcoanele clădirilor din care se auzea când vocea Ticăi, când a Icăi, când a Riţăi) Ca să vezi `mneata, nu vrea!

Ţambric (la fel de ofensat):Uite-l şi pe ăsta! A rămas aşa de când cu…

Râcă: (scrâşnind din dinţi) Taci, mă! Oameni buni, aici, în Piaţa Publică, mi se-alătură cu averea şi domn` Lulea! Păi, zău aşa! Ăl mai om de când cu cealaltă dandana…

Lulea: (vorbeşte de unul singur, ca şi când cei din piaţă n-ar exista) Tii, drace, Popa Belea!

Ică: (cu ochii împăienjeniţi) Bă, popa al nostru, ăla cu feştila… Ăla răspopit de ăia!

Lulea: (ca într-o lume virtuală, doar a lui) Ptiu, fire-ai să fii ! S-a înfundat, bă, nene!

Râcă: (insistând către un public imaginar ce ar fi putut privi la televizor): Oameni de bine spală păcatele… Scăpaţi de toate, până nu e prea târziu Scoateţi lanţurile, brăţările… Din bănci, conturile…. Coţizaţi aici, la noi, pentru sfârşitul de apoi!

Tica (de la balcon, către Ica şi Riţa) Fă, eu vă spui din rărunchi, că musai să ne facem moliftele şi pomenile de vii!

Ica: Vezi-ţi, fată, de treabă! Nu-i vezi, n-ai cu cine! Apoi, ce să mai cheltuim? Ce mai avem, luăm cu noi în drum spre rai! Mai mituim vreun sfânt… O colivă şi o sticlă cu vin, ajunge…

Riţa: (ca omul care văzuse multe): Pe vremea comuniştilor, când eu eram tovarăşa, colivă… mai ba! Nu se primea acolo, sus! Dacă aveai… Şi aveai! Dădeai ce ţi-a dat natura. Şi cu o sticlă de vin, aoleu, mama, mamă!. Că zicea to`arăşul Stalin: ,,ţi s-a dat s-o ai şi nu să pleci cu ea în rai…

Lulea: (tot încercând să dea foc la pipă) Tutun prost ! Foi din grădină, din faţa casei, că altul, de unde ? Şi baba, hoaşca dracu, l-a pus tocmai la ştreaşină şi-a tras ! Că, pe sobă, cică pute ! E, o să vadă ea ce pute ! Păi, aşa cum ?! Tutun neam, rachiu, neam ! Turtă, mai rar ! Trăieşte, dacă poţi, dintr-un căcat de pensie ?! Aud că ne-ar mai da un procent, două… (către cineva, pe care parcă îl are lângă el) Dumneata ce zici ?

Icu: (rătăcit) Cine, domnule ? Ica şi să dea?!

Lulea (trăind în alt timp) Partidul, ăştia ai mari… Că ăsta aud că s-a dus dracu, a fugit…

Râcă: Oameni buni! Mâine, sfârşitul sfârşitului! Bolovanul e pe drum! Mănâncă nori şi face fum…

Belega: Fum şi scrum!

Icu: (interesat, parcă trezit din beţie) Bă, linişte! Că vorbeşte un om, nu rage un măgar! (către Lulea în timp ce ridică din umeri) Eu nu cred, adică nu ştiu !

Lulea: Cum nu ? Păi, noi ce facem aci !?

Popa Feştilă: (iritat) Facem facerea! N-auzi ce zice lumea? Ascultă-l pe Rică şi mulţimea!

Lulea: (are halucinaţii acustice) Mda! Jos… Cu …esca! Cu …escu !

Icu: Jos? Adică, da, jos…

Lulea: Lasă, bă nene, asta e altceva ! Eu, adică eu… A dracu, se-nfundă definitiv ! Eu am înţeles că schimbăm pe ăştia ! Porcii dracu, mi-au luat ajutorul! Auzi dumneata, să n-ai de niciunele. Bă, nici cât să ai după ce să te pişi ! Zic unii că baba nu şi-a făcut norma. …Iar eu c-am trândăvit. Mă nene, am fost tocmai la Moldova Nouă ! Scoteam de-acolo, de sub pământ, nu ştiu ce şi, uite, mi-au căzut dinţii ! Mi-a picat părul… Mi-a căzut şi sula şi… neam !… Ăştia o ţin pe-a lor !

Belega: Ăsta e dus rău! Adică stă înţepenit, ca Măria năroadă, în istorii. Aia de-am internat-o eu, la sanatoriu, pe un ou. Greşeală a dracu`! …Şi ce casă nu avea? (îşi aminteşte) ,,Mărie, unde pleci, fă?’’ ,,La sfat, bă, la sfat !“ Fire-ai a dracului cu sfatu` tău cu tot! (începe să râdă de unul singur) Ori te potoleşti, ori te priponesc! Te leg de pat.

Lulea: (iritat) Ce e, bă, de râs ? Ai ? Pământ n-am, aia n‑am, baba s-a dat dracu…, iar luleaua nu ia foc ! Şi tu râzi ! E, lasă că-i schimbăm noi şi pe ăştia. O să vedeţi voi… !

Popa Feştilă: (se închină în grabă şi dă din cădelniţa în care aruncase, între timp, tămâie) Doamne miruieşte, Doamne, păzeşte! Doamne, miruieşte!

Rică: Sfârşitul sfârşitului! Oameni buni, judecata de apoi e în toi… Veniţi şi voi!…

Scena 3

În Piaţă Publică, intră Bricu. În spate, duce, legate pe o sfoară, potcoave şi cuie pentru potcovit cai. Priveşte nedumerit la cei prezenţi şi trage cu urechea la ce se discuta printre clădiri.

Riţa: (auzise discuţia dintre celelalte şi intervine) Auzi, fată, la o şpagă m-aş băga şi eu. Măcar la judecata de apoi să fiu întâi! Apoi, mai ştii, s-o da şi funcţii?

Ica: (scoasă din sărite) Fă, tu eşti nebună?

Tica: Las-o, dragă, să moară şi ea liniştită! Riţo, la moartea de apoi, noi, toţi în linia întâi! Vezi să-ţi iei şi tu chiloţii, că în zborul spre cer… Mai crapă unii ochii în sus… În plus, să te duci aşa, în curu` gol, în faţa lui Dumnezeu?…

Ica: (întoarce capul în semn de dispreţ) Doamne, fereşte!

Riţa! Să-mi iau şi lada cu diplome!

Ica: Vezi-ţi, fă, dracu, de treabă! Te faci de râsul lumii!

Riţa: (revoltată) Păi, fă, numai şcoli de partid am vreo nouă mii! Apoi, ce ştii tu? Eu cu ăstea şi datu-n băncile din şcoli, am răzbit, aci, pe pământ, până acum!

Tica: Fata mea, să punem bărcile la locul lor! Nu face încurcături! Una-i barca şi alta-i banca! Tu cu Ţambric al tău şi-ai voştri, mai mult la colţul ierbii… Şi-apoi, fiecare cu barca lui!

Ica: (cu intenţia de a linişti apele) Auziţi voi, ne certăm ca ţaţele şi pe sfârşitul sfârşitului! Mai bine să vedem de treburi! Să vedem dacă am uitat ceva!

Tica: Păi da! Lumânările, tămâia…Să ne punem în coşciug şi vreo plapumă!

Ica: (grijulie) Că bine zici! Cine ştie? Dacă nimerim, pe lumea ailaltă, în iarnă?

Riţa: (revoltată): Uite unde ţi-era deşteapta? Femeie, sfârşitul e mâine, spre seară! În plină vară! Tu n-auzi ce zice ăsta la televizor?!

Ica: Treaba voastră! Eu mi-am luat şi haina aia groasă, şi căciula. Lumea ailaltă , totuşi, e lumea ailaltă! În plus, eu n-am diplome ca asta!

Tica: A dracului mai eşti, fată! Nu ierţi nimic?

Ica: Riţo, eu zic să-ţi iei, pentru drum, şi chiloţi de schimb!

Tica: Toate ca toate, dar până aci!

Ica: Eu n-aş fi aşa sigură! Asta e în stare să se pună în coşciug cu…

Tica: Ţambric? Şfrijitul ăsta, alături ei, spre Învierea de apoi?

Ica: El şi alţii…

Tica: Păi, dacă e aşa, muriţi voi întâi! Vin şi eu cu Rică după ce transmitem, în direct, sfârşitul lumii!

Riţa: (răutăcioasă) Lulea, ascultă-mă, ţi-ar fi mai bun! Fum, tutun şi scrum, din plin! Eu vreau unul cu coşul şi cocoaşa dreaptă! Unul care să-mi amintească din plenările partidului pe drum… Ce-a mai făcut ăia, cu cine s-au mai regulat ălea… Că doar aşa se punea ţara la cale… Şi află că eram pe drumul ăl bun!

Ica: Ca şi acum…

Popa Feştilă: (se aude în mijlocul celor adunaţi în piaţă şi, în acelaşi timp, pe ecranul unui televizor) Amin! Acum şi în veacul vecilor!)

Cei din piaţă: (în cor) Noi am înviat din morţi cu moartea în braţe râzând…

Tica: (priveşte spre cer) Ăştia au ei vreo veste… Gata, se-apropie! Vine!

Riţa: (ştiindu-se nepregătită, revoltată, către Bricu) Tu ce stai, bă, fir-ai al dracu cu potcoavele alea-n spinare! De-aia ţi-am dat eu, în `89, certificat de muritor şi dovadă de investitor? Să stai şi să beleşti ochii? Vezi că n-am tron!

Ica: Şi nici chiloţi…

Bricu: (tresare, prefăcut) Toa`răşea, se poate?! Vă aducem noi nişte tanga! Doar ieri, i-am potcovit uneia iapa! Facem de toate! La cerere, şi rachete pentru Marte!

Actul 3

Scena 1

Riţa, Tica şi cu Ica intră în piaţă. Dintr-o dată, se face linişte. Chiar şi Râcă are un moment în care ezită. Încurcat, transmite şi comentează ultimele evenimente.

Râcă: (pare că se bucură de faptul că în piaţă au ajuns şi femeile) Oameni buni! Minune! Femeile ni se alătură. Vin, aici, în Piaţa Publică, să zică…

Ica: (către Riţa, revoltată) Mie, una, îmi place să nu se umble omul cu minciuni! Te dai sfântă în faţa sfrijitului, dar până aci, că eu îi ştiu! Ca să vezi! A fost: Ionică, Mitrică, Surcică, Vlădică, alt Ionică… Şi alt Mitică, Ghilică, Titircă…

Tica: (o întrerupe, meditativ) Fătă, ăla din faţa uşii e Pică. Să nu-l sucim din nume tocmai acum, la început de drum. Se întoarce, cumva, omul, de te miri unde, de prin ceruri, şi nu se mai ştie! Adică, nu se nimereşte el pe el!

Ica: E, Pică , cum i-o zice, apoi Ţambric… Fă, dacă mai am timp, ţi-i scriu…

Riţa: (ironică) Păi, ştii? Vezi să nu te-ncurci în alfabeturi… Că, din câte ţin eu minte, n-ai trecut de clasa întâi…

Tica: (cu oarecare autoritate) Ico, trece-i pe toţi ăia din plenara de partid şi las-o! De liste avem noi timp?

Riţa: Vorba ei, sfârşitul sfârşitului şi noi ne numărăm chiloţii…. Mai bine te-ai uita la ăsta, al tău, şi-n ceruri… Bagă-l întâi la teasc! Ai grijă să nu inunzi cu rachiu pe ăia de prin Valea Vlăicii! Că, în stare de ebrietăţi, adică beţi, ca nişte orbeţi, spre cer… Nu e normal! Ca la scripturi…

Râcă: (ironic) Toate-s negre în cerul gurii! Veniţi, noi, autorizaţii, spălăm păcat cu păcat…

Icu (tot ameţit) Mai ales când sunt turbate! Domn` puiet, zic bine? Să ne dregem cu o mastică pân` ce vine… Adică, pân` ce pică şi ăştia… Zic bine? (o vede pe Ica) Ptiu, drace, ca să vezi, şi-aci, tot parte de ele!

Bricu: (În timp ce lipeşte o hârtie, pe care scrie: ,,Pentru moarte, avem de toate!’’) Tico, fata tatii, ia să-mi faci tu mie o inventariere… Cu toate cele! Potcoavele astea le dăm promoţie. Nu strică să le ai la tine. Mai dai cu ghiocul, mai ghiceşti în bobul de tămâie, pân` ce-ţi vine rândul să stai de vorbă cu sfântul.

Riţa: (revoltată şi autoritară) Nu mai merge! Să luăm iniţiativa, că asta s-a cerut din vremuri şi se tot cere! Aşa că: bă, pocitu` dracu! Mai întâi, coşciuge! Vai de curu` tău! Unde era marele investitor?!

Lulea: (privind pieziş) După câte ştiu, potcoavele se ţineau la brâu. Pentru câştig în târg, când se înmulţeau prea mult măgarii.

Ţambric: (care intră în piaţă cu un baston pe după mână. Arogant, în timp ce freacă o ţigară proastă) Şă nu-mi ziceţi mie genialu`, dacă n-o să mă cate ăştia, de la partid, cu lumânarea aprinsă. Păi, domnilor… Şi voi… Fă! Păi, asta-i organizare?

Râcă: Oameni buni, oameni de bine îşi spală păcatele… De la ceas la ceas, totul se complică…

Ţambric: (către Rică) Ia mai taci, bă, şi tu! Mai fă o pauză! Fă o gargară, înghite un gât de ţuică! (către cei din Piaţa Publică) Ochii la mine şi urechile pâlnie!… Acum un minut, la telefon, m-au cătat ăia de la Bruxelles.

Riţa: ( uimită) Bă, tu spui drept?

Ţambric: (sigur pe el) Ia taci, fă, dracu!

Riţa: (satisfăcută) Uite că tac! Mânca-l-ar mama pe el! Mu, mu, mu! Atunci, desigur, o să avem şi bani, şi funcţii! Omoruri, ce să mai vorbim?!

Tica: Nu mă îndoiesc! Dacă pică bolovanu`, s-a dus dracului totul! Şandramaua nu rezistă!

Râcă: (bulversat, către Popa Prescure) Băi, nea Feştilă, ce te uiţi ca curca în grindă? Fă ceva! Zii din flaşnetă, dă din cădelniţă!…

Popa Feştilă: Doamne, miruieşte! Doamne, miruieşte!

Râcă: (Şi mai bulversat) Atât?

Popa Feştilă: (ridicând din umeri) Pentru ălelalte, mi-ar trebui carte…

Rică: (câtre popa Feştilă) Atunci, pune mâna pe par! Eşti chior? Noi ne zbatem, iar ei, neam! Nu dau. (către publicul telespectator) Fraţilor, duşmanii, ciocoii şi-au trimis samsarii. (se aude un pârţ) Aţi auzit şi voi! Vâşti! Vâşti! Atacuri şi iar atacuri! Dau cu energeticul! Dar să ştiţi, ce-i de-aici vom câştiga cu 200% peste alţii!

Riţa: (în timp ce îl ia pe Rică de piept) Taci, mă, dracu! Tu nu-l vezi pe Ţambric al meu? E în telefon cu Bruxellul, cu Naţo! Fii de partea noastră şi ţi-o dau! Că de dat o am… Şi o dau! Au , au, au! …Ziua aia, când te-a fătat mă-ta!

Ica: (îşi face cruce) Femeie! Eşti complet nebună! Mâine-i sfârşitul! Apocalipsul!

Tica: (ca femeia cu experienţă) Ăsta a mai fost! Să vedem cum e cu Naţo!

Lulea: Naţ-o dreasă că ţi-am frânt-o! Rachiu n-am, aia n-am, turtă, mai rar… Şi asta nici de-a dracu nu ia foc… Trăieşte, dacă poţi, dintr-un căcat de pensie!

Belega: (ofticat) Bă, ce i-aş mai beli eu pe ăştia, să fiu în funcţii!

Icu: (vine de la bar cu două pahare în mână) Domn puiet, cât să ne ferim, de scut… Că vin şi americanii, încă o mastică, pe gât, nu strică! Bine zic?

Rică: (ameţit, în timp ce îţi şterge năduşeala de pe frunte) Oameni buni, oameni de bine!…

Icu: (aplaudă) Bine-i! Bineee!

Scena 2

Râcă: (simte cum cei din jur o să cedeze şi îşi repliează gândurile. În Piaţa Publică, mare hărmălaie.) Linişte! Linişte! Oameni buni! M-am decis. Să vină la mine madam Tica. Om de-al nostru, de bine… Mâine, în zori…

Riţa: (Intră iarăşi în panică) Ne-am dat dracu! Ne presează timpul! Zii, mă momâie, odată, cum e cu ăia cu Bruxellul?

Ţambric: (cu nasu pe sus, în timp ce schiţează o convorbire telefonică interesantă) Sir, madame Little Owl, Rita, that my… Să o luăm altfel! Monsieur, madame Rita, que mon…

Riţa: Uite al dracu?! Întreabă-i, bă, de funcţii! Lasă gargara!

Ţambric: Stai, fă! …În paştele mă-si!

Râcă: Sfârşitul!… E pe vine! Mâine, aduceţi actele de la case! Apoi, semnaţi pe spatele ei: donăm pentru Învierea de apoi! Linişte!

Icu: (grijuliu cu Rică. Îi dă un pahar cu ţuică) Domn puiet`, nu vă enervaţi! (către mulţime şi către Ica) Ce dracu, fă, parcă aţi fi draci bălţaţi! Domn puiet, reluaţi!

Râcă: După prânz, mâncaţi şi beţi bine… Că e de mers… Faceţi rost de coşciuge! Ăi de n-are… Ăilalţi am să fac o firmă şi Bricu o avea soluţii! Nu vă lăsăm aşa, găsim noi ceva să vă luăm bănuţii!

Icu: (speriat) Domn puiet`, domn puiet`, şi pentru mine!

Ica: Vai de capul tău ! Of, lume, lume! Ce să mă mai fac?! …Până-n ceasul al nouălea! Bei ca un orbeţ! Măcar să mori tu primul! O avea careva milă să te pună în tron!
Icu: (şi mai speriat) …Şi pentru mine măcar, acolo, un kil cu odicolon!

Ica: (gânditoare) Sfârşitul! Bine că vine! …Şi să mă scap şi de ăstea, şi de tine, şi de toate! Mă orbete, mi-ai băut până şi ţuica pentru moarte!

Icu: Domn puiet`, domn puiet`, auzi `mneata!… Eu să muncesc şi ea să bea?! Ce ştie Ica? Lua-o-ar dracu! Zic…

Râcă: Linişte! Linişte!

Lulea: (ca pentru el, frecând la tutun în palmă) Aşa a zis şi ăla în `89 şi nu i-a fost de bine…

Ţambric: (cu aceeaşi aroganţă) Şoluţii? Soluţii zici dumneata? Domnule…

Riţa: (nerăbdătoare): Mă pune, bă, şi pe mine, careva, în vreo funcţie? Pe la târguri, pieţe, ai? …Sau măcar la cimitire?

Ţambric: Taci, fă, dracu! Nu vezi că vorbesc cu presă? Dau interviuri!

Râcă: (şiret) Strânge banii de la ăştia şi punem de-o ţuică, mai vorbim!

Ţambric: A, păi, băi tovule, în politică nu merge doar cu o sticlă! Păi întâi să dai, apoi să mă roage şi cei de la Bruxelles şi…

Riţa: E, aşa, mă! Care va să zică?…

Ica: Fă năroada dracu, tu nu vezi ce zice ăsta cu televizorul?

Belega: Băi, ce i-aş mai beli pe ăştia dacă aş fi în funcţii! Ai dracu, nenorociţi! M-au băgat în pensii!

Lulea: Cu televizorul, au prostit poporul! Şi acum, uită-te şi dumneata! Pământ n-am, aia n‑am, baba s-a dat dracu,… iar luleaua nu ia foc !

Râcă (din nou revoltat, către Feştilă) Zii, domnule, şi dumneata ceva de prostit prostimea!

Popa Feştilă: (în timp ce aruncă, în grabă, câteva boabe de tămâie în cădelniţă) Doamne, miruieşte, Doamne, miruieşte!

Tica: (nedumerită de încurcătură şi hărmălaia făcută) Fă, Riţo, ăia cu Naţo ne ia ca să ne dea sau ne ţin tot aşa?…

Riţa: Dracu ştie!

Tica: Ăsta al tău ce zice?

Riţa: Poţi să te iei după o momâie?

Râcă: (cât să iasă din încurcătură) Aşadar: veniţi cu documentele, le daţi! Scăpaţi de griji şi cu alai, spre rai! Până atunci, să vă distraţi!

Popa Feştilă: Ia prescurea, na prescurea! Ia prescurea, na prescurea!

Râcă: (zâmbind) Hai, că-ţi revii!

Icu: (îşi mai toarnă un pahar cu ţuică) ,,Şapte văi şi-o vale-adâncă/ Şapte văi şi-o vale- adâncă”

Râcă: Sfârşitul, în direct! I-auzi! Ia maneaua, na maneaua! Ia maneaua, na maneaua!

Popa Feştilă: Ia fosila, na fosila! Ia fosila, na fosila!

Icu: (face semn să i se umple iarăşi paharul) ,,Şapte văi şi-o vale-adâncă/ Şapte văi şi- o vale-adâncă…”

Popa Feştilă: (dirijând) ,,Daolică, Leano, şi-aici lupii mă mănâncă/Daolică, Leano, şi-o potecă mititică/ Daolică, lică , lică, lică /Dodă, fă, / Daolică, lică, lică, lică, /Dodă, fă!”

Râcă: (entuziasmat) Ia maneaua, na maneaua! Ia maneaua, na maneaua!

Icu: Daolică, lică, lică, lică, /Dodă, fă…

Icu (vede pe Ica) Fă, căţea! Să-mi zici tu mie, ţie şi ăstora, bă! …Şi să mă dai iaca cui că am băut eu ţuica morţii?! Să nu te pună închinatu`, că jumătate din damigeana aia… O ştiu eu! …E pentru moartea mea! A dracu… Acu`, că eu m-am înţeles cu ea, ce-i treaba ta? Zii-mi, ce-i treaba ta?

Râcă: (şi mai entuziasmat) Nu uitaţi, donaţi averile! Acum, toată lumea: trei, doi, şi: ,,Daolică, lică , lică, lică /Dodă, fă, / Daolică, lică, lică, lică, /Dodă, fă!”

Popa Feştilă: Ia pomană! Na pomană! Ia pomană! Na pomană!

Scena 3

Când încă nu răsărise bine soarele, Rică, îmbrăcat la patru ace, îşi aranjează camera de filmat şi trepiedul. Este gata oricând să reînceapă transmisia. Pentru încrederea mulţimii, o aşteaptă, în Piaţa Publică, pe doamna Tica. Primul însă care îşi face apariţia este Popa Feştilă. În gând, spune o rugăciune. Buzele îi tremură. Într-o mână, are cădelniţa, în cealaltă, o căldăruşă cu apă şi un buchet de busuioc legat cu o sfoară de cânepă. Se închină şi dă ocol scenei ca şi când ar tămâia pe cei vii, peste ceva timp, ei, viii, morţi. După el, rămâne mult fum de tămâie. Se închină, pupă o cruce, devine palid.

Popa Feştilă: (cu frica de moarte în oase) Domn Rică, auzi, dumneata, chiar o cădea bolovanul ăla?

Râcă: (foarte sobru şi stăpân pe el) Păi, altfel cum? Asta spune ştiinţa, asta aşteptăm. Vine, vâjjj, cade şi gata! După care, fiecare cu ale lui!

Popa Feştilă: Pe mine, cam tremură carnea.

Râcă: Acum, la sfârşitul sfârşitului, sunt milostiv. Intră în cârciumă şi bea ceva!

Popa Feştilă: Doamne, fereşte, să mergi băut, în drum, spre Dumnezeu? Eşti deja mort în rândul morţilor pe veci! N-ai ce mai căuta la judecata de apoi!

Râcă: Curaj, părinte, curaj! Până la aia, te îmbeţi, cazi, te scoli şi iar te îmbeţi, şi iar…

Popa Feştilă: Păcatele mele!

Râcă: Multe?

Popa Feştilă: (tânguitor cu el) Ca oricare…Ba cu muierile, ba cu…

Râcă: (cât să-l bage şi mai mult în frică) Nea Feştilă, Sodoma te mănâncă!

Popa Feştilă: Doamne, fereşte! Doamne, ai milă!

Râcă: Nu privi în urmă! Deschide-ţi sufletul şi zii! ,,Dau pentru un loc în rai… atâtea mii de euroi!’’ Ceva, vreo salbă din bătrâni, ceva gălbiori ai? Că sunt primiţi!

Popa Feştilă: Păcatele mele!

Râcă: (face o probă de microfon, reglează ceva din nişte butoane) Oameni buni, oameni de bine, o ultimă şansă… O ultimă clipă în care să vă spăl păcatele!

Popa Feştilă: (Îngrijorat) Amin! Doamne, la câte am făcut, am să mor ca porcu` în cocină!

Râcă: (îi toarnă într-un pahar mai mare, multă vodcă, apoi lichior, un strop de vin, câteva stafide). Noua reţetă pentru grijanie… Vindecă! Ia şi bea! Nu te opreşti până la fundul paharului! Apoi, dă actele ălea încoa, portmoneul şi!… Dă din cădelniţă! Ori vrei să mori aşa? Eşti şi dumneata de neam!

Popa Feştilă: (după ce priveşte în paharul gol) Da` ce neam? Că i-am spus ăleia: ,,fă, femeie, eu am meseria mea!’’ Iar ea, când cu gura, când cu… Şti şi dumneata! A aflat mitropolitul! …Şi m-ar fi iertat, săracu`, dacă n-aş fi pus biserica amanet pentru ceva bănet la teşcherea. Ce să fac? Îmi cerea pacostea aia!

Râcă: E, vezi, asta e! Mai zii, spovedeşte-te!

Popa Feştilă: Păi alte păcate, în afară de băutura asta şi, din lipsă de muieri, mai alalteri…

Râcă: Aaaa! Grav! Fundul iadului te-aşteaptă! Şi culmea! Au făcut asfaltangiii aprovizionarea cu catran, în loc de şpăgi.

Popa Feştilă: Iertare, Ţie, Doamne!

Râcă: Am să-ţi mai fac o grijanie şi poate, poate! Atenţie însă! Cum vine primul şi dă actele, îi dai cu busuiocu-n cap şi-i zici: ,, e deja primit!’’

Popa Feştilă: Doar atât?

Râcă: Atât! …Mai dai şi din cădelniţă! …Şi: ,, omule, e deja primit!’’ Dacă uiţi, te-am belit!

Popa Feştilă: (în timp ce goleşte al doilea pahar) După grijeania asta, numai să nu adorm, că în rest…, zic!

Râcă: Bă, şi de morţi, şi de sfinţi! Că dacă nu, şi în locul lui Belega, te belesc!

Scena 4

Când se luminează a ziuă, următorul care intră în piaţă, este Icu. Într-o mână, cară o damigeană, pe jumătate plină cu ţuică, cu cealaltă mână îşi trage, după el, coşciugul. Este îmbrăcat cu haine noi, ca pentru moarte. Pare indiferent la ce urmează.

Icu: (răvăşit după cele petrecute cu o zi înainte): Of, gata! Chiar şi la moarte tot trebuie să cari de toate! Fir-ar dracu să fie! Nu e unul, măcar unul, pe faţa pământului, să se sature!

Râcă: Auzi bre, nea Icule, ţi-ai adus şi trancafusele?

Icu (scârbit): Păi, dacă tot plec, să le am pe toate…

Râcă: Coşciugul?

Icu: (convins că se apropie sfârşitul) Să mă aşez în el când simt că o să vie…

Râcă: …Şi actele despre care am vorbit ieri? Că din ce ai aici, nimic nu-mi trebuie!

Icu: ( îşi aminteşte) Vine Ica, în urma mea! Are şi hârtiile, şi lumânările, colacii, tămâia şi coliva… O mai trebui ceva, se întoarce acăsă, sau mai luăm, pe datorie, de la dumneata.

Popa Feştilă: (tresare) I-auzi, domnule! Ţuica a pişat-o ăsta, dar tămâia o putem recupera!

Râcă: Taci, mă! …Cu tămâia ta! Ne-a Icule, s-a închis lista! Ai grjă, ca doamna Ica să le dea! Până una, alta, donaţia semneză-mi-o dumneata!

Icu: (îşi arată mâinile) Aş semna, dar îmi tremură, al dracului, mâna…

Râcă: (către Popa Feştilă) Păi, botează-l, măi, nea Feştilă! Ce mai stai? Ăştea-s vremuri să laşi omul să se mai chinuie? Toarnă-i pe gât grijanie şi-ai să vezi cum îşi revine!

Popa Feştilă: Să ştii că aşa e! Uite şi pe-ale mele! În plus, merg pe linie…

Râcă: (autoritar) Vezi să nu te strâmbi din ţuici, până ce nu spălăm păcatele… Ai grijă să fie pentru toţi grijanie!

Luţă: (ca omul grăbit, voios se îndreaptă spre sediul partidului. Fals cu el, şi alţii) Am onoarea, dmn` Rică! Cu ce vă lăudaţi? Ce mai pică?

Râcă: (aşcuns, la fel de şiret) E, şi noi, ca muritorii… Când cu o ţuică, ba cu o mastică… Dacă nu curge, vorba to`arăşului, pică.

Luţă: (se apropie de el, mai în şoaptă) Lăsând gluma la o parte, nu e locul dumitale în a politică! Acolo-s eu!

Icu: (ca omul ce pare că se ruşinează, se aude un pârţ) Fâs! Să mă iertaţi! Da` acu`, la sfârşitul sfârşitului, nu mă mai ţin băşinile. Că-mi zice şi Ica: fugi, mă hdorogule, de-aci, cu ele! …Au, au! Iar să scutur ţoalele!

Râcă: (ironic) De la pensie i se trage…

Luţă: (cu acelaşi zâmbet fals) Reluăm! În politică-s doar eu şi vezi cum, de la o zi, la alta, lumea se schimbă!

Râcă: (şi mai ironic) Ce-i drept, văz!

Luţă: Sunt grăbit. Mai trec pe-aici, mai vorbim la alegerile ce o să fie…

Riţa: (care intrase pe nesimţite în Piaţa Publică, revoltată, îi arată obrazul politicianului) Bă puţă, bă, frumos e?!

Icu: (îşi bagă un deget în dos) Iertaţi, vă rog! Din căsneli, cu ăl coşciug, îmi vine precum… şi mă trec băşinile. Domn` puiet, n-ai pe-aci vreun dop? Unul mai mare să mi-l bag în…?

Râcă: (către Feştilă) Dă-i grijanie până se linişteşte din ăle forfote!

Icu: (nerăbdător) Fir-ar al dracu, că nu mai vine şi sfărşitul… (pune damigeana cu ţuică la gură şi bea) Stai să iau şi-un gât din ţuica morţii, adică, de la mine!

Luţă: (cu zâmbetul pe buze) Coană mare, la cătare-i trufandaua! Ţi-am mai spus! A dumitale s-a cam veştejit, s-a cam dus!

Riţa: Ehe! De-asta-mi eşti?! Mai vedem noi! Să vină judecata de apoi şi vom vedea care-i iedul, care-i capra… Creadeai că scapi? E, nu-i chiar aşa!

Luţă: Până atunci, plimbă-ţi momâia! Ne mai vedem în anul ălălalt! Cu bine!

Riţa: (îl vede pe Ţambric intrând în Piaţa Publică) Vezi, bă, pocitu dracu, pe cine am crescut? Spune-i c-ai vorbit cu Bruxellul!

Ţambric: Ho, fă, un pic! Să mă văd gheneral în partid şi-atunci, direct la Naţo!

Lulea (venise, între timp, în piaţă, însă, ca un om obişnuit, fără soţia sa şi nepriemenit pentru moarte. La fel ca şi în ziua anterioară, tot loveşte pipa de podul palmei) Eu am mai zis, dar dacă lumea a surzit… Naţ-o frântă că ţi-am dres-o! Şi invers!

Ica: (Intră în piaţă, într-o mână cu un coş de nuiele, în care avea colacii coliva etc pentru pomană şi cu cealaltă mână, îţi trage după ea, coşciugul. Îl vede pe Icu în timp ce era cu damigeana la gură) Aoleu! Şi acum bei, bă, orbete? Omule, în fundul iadului! Iar eu n-am să vin după tine!

Râcă: (ca cel ce le poartă de griji, către Feştilă) Ce stai, bă ca un popândău?! Ajut-o! I-ai actele şi vezi şi tu, ca pentru ea, o grijanie mai potrivită…

Tica (intră şi ea trăgând de coşciugul legat cu o sfoară) Fată, că bine-i mai zici! Al meu, măcar s-a dus cu una mai tânără! Dar ăsta, al tău, când cu litra, când cu damigeana! Mai ho, bă, chiar dacă e sfârşitul lumii! Sau te îmbălsămezi?

Icu: (o priveşte cu coada ochiului) Păi aşa cum crezi? Cu odicolon, o idee mai târziu!

Riţa: (se alătură celorlalte) Fira-aţi ai dracu de hodorogi! Şi tu, ăsta al meu! Să tragă , pentru voi, muierile, în jug, până dincolo de moartea de apoi. Vine ea învierea! Ehe! Abia atunci te fac eu… Ca la plenările mai de demult! Vezi tu pe dracu!

Ţambric: Dacă-i la tineret, în oganizaţia de partid, am vrut să zic, abia aştept!

Riţa: I-auzi, al dracului sfrijit! Ar sta în genunchi în faţa uneia cu cracii lungi! Bă, pupă şi tu, poala popii! Că mori pocit!

Ţambric: (gesticulând schizoidal) Eu care, încă din primordii, tot cu activiştii lumii… Ţi-aduci, fă, aminte, când l-am pus, la Casa Albă, pe Kennedy?

Râcă: (către Popa Feştilă): Dă-i grijanie! Dă-i grijanie, ia-i actele şi pune-l să semneze! Hai, că uite, ne-ajută şi soarele… Până spre seară, astăzi, facem treabă!

Belega: (intră în piaţă şi răstoarnă o traistă cu tot felul de frunze şi rădăcini, în faţa tuturor) Bă, ce v-am belit eu cu buruienile ăstea, da` ce vă ia ăsta şi bani, şi tot cu sfârşitul sfârşitului… Cum să zic? Mai ceva ca din cărţi! Stoica de la Cluj şi securiştii, nişte mici limbrici!

Râcă: (către Popa Feştilă scrâşnind): Morţii mă-ti! Îmi strici afacerile! Nea Feştilă, ia-l şi pe Icu, săriţi pe el, priponiţi-l şi turnaţi-i direct pe gât, cu pâlnia, mastică, ţuică, vin şi etc… Iar când e cu burta plină, scoateţi-l din Piaţa Publică! Nu e de-al nostru! Dă-l în mă-sa! Să moară unde-o şti!

Ţambric: Aoleu, tu vorbeşti?! Mă, nenorocitule, eu am cerut de sculătoare… Fir-ai al dracu cu buruienile tale! Bine, mă, să-mi cadă mie ouăle?!

Tica (revoltată, îi sare lui Feştilă şi lui Icu în ajutor) …Şi mie, ţâţele, până la brâu! De-aia s-a dus al meu, cu aia, unde s-a dus! Şi eu credeam că e din ghioc, de la ţigănci?! Pe el!

Râcă: (în timp ce verifică tot felul de acte primite, de monezi de argint, din aur etc., îl bate pe umăr pe Popa Feştilă): Vezi, după ce-l termini, la toţi, grijanie! Multă, multă… Că nu strică. …Apoi, mai dai, din când în când, şi din cădelniţă! Fă cumva să fie bine!

Icu: (după ce îl târăsc pe Belega între blocuri) Face minuni grijania! Domn Feştilă, măcar şi mie, una!

Lulea: (privind nepăsător la tot ce i întâmpla lui Belega): Au mai fost dintr-astea! Degeaba! Morţii cu morţii, vii cu viii, hoţii cu hoţii! Lulea, tot aşa! Vai de mama mea! Aia n-am, aia n-am, mi-a picat şi sula… Trăieşte dacă poţi, dintr-un căcat de pensie!

Ica: (către Icu, milostivă, în timp ce aranjează colacii pe capacul coşciugului, aprinde lumânările şi umple paharele cu vin) Stai, mă, omule, nu mai bea! Să ne pomenim şi noi de vii! Guşti şi tu din sângele lui Dumnezeu şi după aia…

Icu: (deja ameţit, către Ica şi ceilalţi) Vinul îmi face rău la burtă! Apoi, tu nu vezi fă, paştele mă-si! Ne-a înşelat pe toţi cu ierburi. I-a cerut omul leacuri de spinare şi s-a trezit cu mâncărimi între picioare… Mai ales voi, femeile! Şi tu îl aperi? Vezi că intru la bănuieli şi nu mai apuci sfârşitul sfârşitului! Domn` puiet, mai bine o secărică şi o grjanie mică! Bine zic?

Ica: (gânditoare, către Riţa şi către Tica) Fă fată, fă! Puneţi colivele pe coşciuge şi hai , că acum o luăm spre rai!

Riţa: (căutând cu privirea pe Bricu, citeşte anunţul lipit pe uşa prăvăliei): ,,Aici, tronuri şi funcţii pentru judecata de apoi! Muriţi voi, să avem noi!’’ (nedumerită, îşi face cruce, apoi, ca pentru ea) Mare comedia dracu şi la ăsta!

Icu (cu damigeana spre gură) Vine, vine! Dar dacă nu are bodega chelner… Fă, ce dracu, ai fost şi tu la partid! Mă gândesc că te-o duce, cumva, capu`! Înseamnă că e cu autoservire. Uite, ca la mine! Adică, ia bagă botu` în damigeana asta, ca să vezi cum e agheasma!

Râcă: (grav, în timp ce strânge tot ce a adus lumea, se furişează în cârciumă, apoi, prin dos, iese din Piaţa Publică) Oameni buni, senzaţional! Sfârşitul sfârşitului se apropie! Muriţi şi fără mine! Mă duc să pun bine averile! Grijania-i la liber… (către Popa Feştilă) Două, trei, ceasuri, pân`spre seară, distraţi-vă!

Icu: (plângând) Domn` puiet, `mneata, puiet (se îneacă) …de neam, patriot de dinaintea la toţi şi să mori, pentru noi, ca nişte proşti! Au, au, au! Puietul meu! (ia sticla cu parfum şi o bea) Puietul meu! Uite, gata, odicolonu… (Se întinde în coşciug, în poziţia mortului, cu mâinile pe piept) Să fiu îmbălsămat gata de plecat alăturea!

Tica (îngrijorată, privind spre Icu): Fă, gata! Ne-am dus! Se alege iar prafu`! Ăsta e începutul… Să ne spovedim!… Înghiţiţi din grijanie şi vin… Fă, dar nu aşa cât să pupaţi sticla! Fiecare, cel puţin câte un de kil…

Riţa (şireată, în timp ce bea când dintr-o sticlă, când din alta): Cu spovedania, fiecare în gând! Tocmai acum aude Ţambric şi…

Ţambric (ameţit ca toţi ceilalţi): Ca să vezi! Fire-ai a dracu, ia zii! …Că tot am de gând să-mi înfiinţez în rai un partid. Unul pentru oropsiţi…

Tica (atentă la el): …Oportunişti! Ca noi! Că ne-a uitat Dumnezeu aici!

Icu (din coşciug, în timp ce se întoarce pe o parte, ca omul ce vrea să adoarmă, deschide un ochi, în stare de ebrietate, bâlbâit): Bă, dracu! Că celălalt e ocupat cu alţi orbeţi acum. …Şi mai tăceţi! Vreau să mă duc după puietul meu!

Ţambric (gesticulând, şi iritat şi aprobator, uitând de spovedania Riţăi): Bine zici! Am se te pun şef la poarta raiului! Dar dacă vrei să mori, mori, du-te dracului!

Riţa (în vreme ce se înfoaie spre Ţambric): Ca să vezi?! Bă, Ţambric, păi eu care am slujit cu limbi… Afişe pe toţi pereţii, vreau să zic, şi?… Eu, a mai funcţie dintâi! Şi-apoi alţii! Că te găsesc dracii!

Ţambric (ia poziţia fariseului): Femeie, m-am gândit: pe tine am să te pun în locul meu. …Pe cel mai post! …De Dumnezeu! Că tot eşti dată dracu`! Iar eu am să fiu şeful şefilor! Că tot mi-am propus să înfiinţez şi-n iad, un rai! Voi ce ziceţi? Mda! În unanimitate, a aprobat. Majoritatea!… Acum, to`arăşi, cu toţi, la drum! Hei-rup! Hei-rup! Cad stânci de fier!

Riţa (pe postul de agitator, dă tonul): Ura!

Toţi din scenă (hinoptizaţi): Ura! Ura! Ura!

Lulea (veşnic preocupat să îşi aprindă pipa, frecând la tutun): Bă nene, mare comedie, nebuni dintr-ăştia, din istorii, de când lumea!

Tica: (privind spre Icu ce deja sforăia): Vai de capul vostru! Ne certăm ca proştii…

Belega (întors de după blocuri, în genunchi): Cât să vă fure Râcă şi alţii! Iar eu?… Care v-am vindecat cu boji?… Drept îi?

Tica (se jeleşte): Aoleu, Icu meu! Aoleu! Nu mă lăsa… Icule, Icule, ia-mă cu tine!

Popa Feştilă (îşi face cruce): Du-i, Doamne, în locuri cu verdeaţă! Acolo au fost ei doi, o viaţă…

Riţa (privind spre Ţambric, ce scria statutul noului partid): Auzişi, fă? E, ai cam belit-o! Ţi-a venit şi ţie rândul! Acum să te văd!

Ica (încurcată de situaţia creată): Ho, bă, că nu căzu bolovanul! Suntem încă aci, vii! Cu toţii! Sfârşitul…

Tica (îngrjorată): Fă, să ne jelim şi pe noi! Că… Alcineva n-are cine… Aoleu! (dă tonul) Aoleu! Aoleu!

Femeile în grup ( pe post de bocitoare, totuşi preocupate): Aoleuuuu! Adu-l, Doamne, şi pe-al meu! În locuri cu verdeaţă, unde-am fost o viaţă…

Popa Feştilă: (amintindu-şi de cele spuse de Râcă, se scarpină în creştetul capului) I-auzi! Ia pomana, na pomana! Ia pomana, na pomana!

Icu: (se ridică pe jumătate din coşciug, mai ia o gură de ţuică şi, după ce o înghite, către mulţime) Aşa da! Asta-i altceva! Domn` puiet, în cinstea dumitale, o cântare înainte de toate, şi gata! ,,Şapte văi şi-o vale-adâncă/ Şapte văi şi- o vale-adâncă…”

Popa Feştilă: (dirijând) ,,Daolică, Leano, şi-aici lupii mă mănâncă/Daolică, Leano, şi-o potecă mititică/ Daolică, lică , lică, lică /Dodă, fă, / Daolică, lică, lică, lică, /Dodă, fă!”

Icu: (cade în coşciugîn timp ce încearcă să ducă sticla la gură) Ia prescurea, na prescurea!

Ica: (îşi face o cruce mare şi se apleacă spre pământ): Doamne, sfârşitul!

Lulea: (precum negustorii de veşti, din perioada începutului de secol XX sau perioada interbelică, cu taraba legată de piept) Apocalipsu`! De azi, şi în varianta de mâine… Ia, neamule! E! Că se vede! Ia, neamule! Apocalipsu`! Ia apocalipsu`! Ia, neamule!

Sfârşit
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*