Apă de ploaie

14.04.16 by

Despre noaptea desluşită care îşi ştie Cuvântul,
Paginile înmărmurite pierd una câte una rândul,
Şi, uitate de mirarea timpului crescând pe ape,
Se desprind dintr-o minune ca minunile aflate.

Totul , toate, nu se schimbă şi nimic nu s-ar putea
Dacă într-o zi Cuvântul sensul lumii ar preschimba!
Când, în zori mă apasă ceaţa Sorului ce se ridică,
Infinită ca o aţă vremea timpului se strică.

Plouă peste iurte şi castele învechite,
Deopotrivă, metereze, case netăgăduite;
Iar din ploaia întunecată care schimbă însemnată
Limpezimea, Universul, oamenii de altădată,

Vom culege fără seamăn strop cu strop lumina vie,
Element fundamental pace, viaţă, armonie.
După toată întâmplarea razele alungă Luna,
Şi, timide, înţepate, dispar una câte una!

Fără nou şi bun în lume ploile cu al lor renume
Fac potop de veselie, de curaj, de bucurie,
Meteorice, albastre, neştiute, ori măiastre
Se reculeg înnorate din cuvinte şi din fapte.

Sufletul încredinţat Zeului iertând un fapt,
Se preschimbă în aurore cantând slove, slove, slove,
Slava Cerului apus o cunoaşte şi Pământul,
Cel de Sus cunoaşte gândul rândului ce-am scris în carte.

Slavă într-a Lui dreptate! Apelor înmiresmate
Cântecului lor de şoapte, cuvintelor destrămate
Umbrelelor înciudate, paginilor umectate,
Glasului purtat de noapte printre stele şi pleiade!

Se desprind dintr-o minune ca minunile aflate,
Şi, uitate în mirarea timpului crescând de ape,
Paginile înmărmurite pierd una câte una rândul,
Despre noaptea desluşită care îşi ştie Cuvântul.

Craiova, 8. 04. 2016
www.omniscop.roo

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*