Anotimp suspendat de Eliza Macadan

20.06.13 by

Am cunoscut-o pe Eliza Macadan în freamătul sărbătoresc al Festivalului Internaţional de Literatură Tudor Arghezi, ediţia de la finele lunii mai a.c. Venisem sâmbătă , 25 mai 2013, cu trenul Regio care leagă orăşelul Caracal de Tg. Jiu. Trenul plecase din Craiova cu cinci minute întârziere şi , navigând tihnit , şarpe răsfăţat de macii în floare şi de păduricele de salcâm abia scuturate, mă legănase patern îngăduindu-mi să citesc pe îndelete şi chiar să-mi fac însemnări cu pixul pe cele două pagini din România literară închinate Anului Kavafis. Excelenta traducere a scrisorii poetului Seferis, de către Elena Lazăr , mă purtase , la rându-i în tărâmul mirific al marilor poeţi greci ai veacului icsics. Aşa că periplul meu ceferist a fost în acea dimineaţă de mai 2013 o delicioasă aventură din mrejele căreia nu reuşiseră să mă smulgă nici cerul versatil ca o fată mare înainte de nuntă , ba senin, ba înnorat, nici cele cinci minuţele pierdute în gara Craiova.
După o masă de prânz demnă de toată lauda, după amiaza zilei de sâmbătă era marcată în programul Festivalului Arghezi de un podium poetic pentru care eu pregătisem poemul Cioara lui Brâncuşi. Se pare că respectivul poem a avut mare succes printre oaspeţii gorjenilor din această înflorită lună mai, de vreme ce a doua zi, duminică, la micul dejun, doamna Imola Felder Popescu şi prietena sa Alice, stabilite de zeci de ani în îndepărtata republică Africa de Sud, domnul Mircea M. Pop, excelent traducător al lui Arghezi în limba germană, dar şi tânăra şi foarte frumoasa poetă şi jurnalistă Eliza Macadan din Italia, mi-au solicitat şi mi-au dăruit cărţi. Noroc că aveam la mine cinci exemplare din cel mai recent volum de poezie al meu, Fereastra spart.33de poeme. Le-am dăruit cu drag românilor de peste fruntariile patriei. Aşa se face că i-am dăruit cartea , cea de-a zecea carte publicată a mea, şi Elizei Macadan, o frumuseţe de femeie şatenă cu ochi albaştri, a cărei vârstă se cam învârteşte, după opinia ochilor mei , în jurul a 40 de ani. Juriul din acest an al Festivalului Tudor Arghezi i-a conferit Elizei Macadan Premiul pentru promovarea operei argheziene în străinătate, mai précis în Italia, unde poeta s-a stabilit de câţiva ani. Eliza mi-a dăruit, la rândul său, volumul Anotimp suspendat , apărut chiar în acest an la prestigioasa editură clujeană Eikon, cu frumoase coperte proiectate de graficianul Daniel Divrician. Cartea este cea de-a şaptea publicată de autoare , Eliza Macadan, membră a Filialei Bucureşti a Uniunii Scriitorilor din România, fiind şi beneficiara a numeroase premii naţionale şi internaţionale. Enumăr aici şi acum doar câteva: Premiul concursului Porni Luceafărul.., Botoşani, 1991, Premiul Festivalului Lucian Blaga, Sebeş, Premiul Rimbaud al Ambasadei Franţei la Bucureşti, Premiul Mitteleuropa, 1993, Strasbourg, Premiul Festivalului Etniepoesie, Trieste, pentru ca în 2002 poeta să fie distinsă pentru volumul Frammenti di spazio austere cu La rosse pergamene.
Statistic exprimându-ne, Anotimp suspendat cuprinde 95 de poeme, suficiente pentru a alcătui două volume. Iată însă că frumoasa poetă, al cărei chip ar onora orice publicaţie glossy de aleasă ţinută, are orgoliul de a-şi aduce ofranda sensibilităţii şi intelectului său cititorului avizat de poezie reunindu-le cu magnanimitate între aceleaşi coperte. Eliza Macadan scrie o poezie pe care am putea-o defini, ceea ce şi facem în aceste rânduri, drept una feminină, delicată şi fermă în acelaşi timp. Prea multe decenii poezia feminină a fost , cu suficienţă falocratică, apreciată drept lăcrimoasă şi dulceagă. O apreciere pe care, prin textele lor , au aneantizat-o optezecistele Mariana Marin, Magdalena Ghica, Elena Ştefoi, Mariana Codruţ, Marta Petreu şi, cu voia dumneavoastră, nu în ultimul rând, Ioana Dinulescu, autoarea acestui text. Deşi Eliza Macadan aparţine promoţiei nouăzeciste, poemele sale au echilibrul şi graţia firească a unui poet cultivat şi rafinat, care nu şi-a propus să atragă atenţia criticilor literari şi a publicului prin exhibiţionisme ieftine, să rupă gura târgului cu orice preţ.. Voi argumenta aserţiunile mele de mai înainte prin poemul brazi de fier care deschide volumul Anotimp suspendat: brazi de fier/ străjuiesc bulevardele/ din crengi de fier cu nervuri electrificate/ ne vine lumina la crăciunul acesta/ întunericul pândeşte din copilăria mea cu păduri de brazi/ din rafturi cade făină de cărţi / de sub pământ se aude/ ţipătul surd al primului incest Cele 95 de poeme pendulează între dragoste şi spaimă, între liniştea pe care ţi-o presară pe creştet capacitatea de a recepta în toate nuanţele ei infinita frumuseţe a lumii lui Dumnezeu şi tulburătorul sentiment de spaimă ancestrală care urcă din subconştient tinzând să cotropească definitiv conştientul: în faţa mării/ picioarele ei moarte tânjesc după coline/ tu acoperi oglinzile / cu eşarfele mele/ nopţile / greierii cântă / stelele plouă / portretul iubirii/ se furişează printre fotografiile unui turist// eu trezesc pietrele sub lună ( regina stă îngenuncheată)
Cartea este populată de personaje familiare şi emblematice totodată. Eu, tu, mama, tata locuiesc un spaţiu fragil şi terra ferma în acelaşi timp, poeta dezvăluindu-şi cu graţioasă temeritate trăirile/ gândirile: când mergi tot mai des la cimitir// mergi mai aproape de moartea ta/ nu de morţii tăi/ duci flori şi lumină pentru întunericul/ care va veni// mamă care calci printre morminte/ şi muzica îţi curge pe spate Dramatismul majorităţii poemelor din volumul Anotimp suspendat de Eliza Macadan, fiorul implicit izvorând din duelul luminii cu umbra împreună cu sobrietatea stilistică a discursului liric sunt semnele sigure ale unei inconstestabile vocaţii literare sprijinită pe o bogată şi bine asimilată informaţie culturală.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

1 Comment

  1. Geo Galetaru

    M-ar interesa adresa de email a poetei Eliza Macadan: mi se pare o poetă demnă de toată atenţia şi aş fi încântat s-o public în revista mea, “Sintagme literare”.Adresa mea:geogaletaru@yahoo.com

Leave a Comment

*