Angela Merkel și privatizarea OLTCHIM-ului Denunț public

10.09.12 by

În legătură cu apropiata privatizare a OLTCHIM, facem următoarele constatări și aprecieri:

1. După 1990 industria românească a intrat într-un vast proces de DISTRUGERE. Oficial și pentru a păcăli lumea, acestui proces i s-a spus PRIVATIZARE. Termen cu totul nepotrivit, termen fals, mincinos, menit să ascundă intențiile criminale ale guvernanților de după 1990.

2. Printre țintele principale ale DISTRUGERII asistate de guvern s-a aflat petro-chimia românească. În 1990, petro-chimia românească era competitivă la nivel mondial, era printre primele din lume. După 1965, românii au rupt de la gura copiilor ca să sprijine proiectele de industrializare a României. Nu erau proiectele unui nebun, ci ale unui vizionar inspirat, în ciuda altor păcate și greșeli ale sale. Industrializarea României era o necesitate care se impunea oricărui voitor de bine pentru neamul românesc. Dezbaterile pe această temă dinainte de 1944 stau mărturie că această cale a industrializării accelerate era singura cale de urmat pentru a asigura României un statut demn printre țările lumii.

3. În 1989 poporul român a ajuns în situația de a începe să se bucure de sacrificiile făcute pentru edificarea „socialismului multilateral dezvoltat”. Aveam o economie puternică, nu aveam nicio datorie externă, dimpotrivă, alții erau datori la noi cu câteva miliarde de dolari. Erau semnele unei apropiate bunăstări meritate, îndelung așteptată.

4. Ceea ce nu a prevăzut nimeni, nici Ceaușescu și nici alți susținători ai ideii de industrializare, a fost TRĂDAREA, dimensiunile inimaginabile ale trădării celor care au organizat lovitura de stat din decembrie 1989, a celor care au guvernat România de atunci și până azi. E greu să te opui trădării înainte ca aceasta să-și vădească efectele. Mai ales când trădătorii se află în structurile și instituțiile menite să protejeze statul și avuția statului.

5. Așa zisa privatizare a OLTCHIM face parte din proiectul de DISTRUGERE a industriei, a economiei românești, face parte din proiectul de transformare a României într-o colonie, ai cărei proprietari nu mai sunt românii, ci niște străini, greu de identificat în spatele unor firme anonime, cu denumiri înșelătoare: Banca Mondială, Fondul Monetar Intenațional. Guvernul român a cedat în favoarea acestor instituții toate pârghiile puterii, ale guvernării. Degeaba mergem noi să votăm cine să guverneze în România. Votul nostru nu mai contează, deoarece prin angajamentele deja luate, deciziile politice și economice importante le iau Bruxelles-ul și FMI-ul, indiferent cine ar veni la guvernare!

6. Cazul OLTCHIM este dureros de semnificativ. Privatizarea OLTCHIM-ului a fost decisă de guvernul Boc, la presiunile – a se citi șantajul FMI-ului. Guvernul actual, cel puțin la prima vedere, nu are cum să se dezică de semnătura guvernului precedent. Mai ales că este un guvern slab, ușor de contestat, de înlăturat. Chiar dacă, așa cum pare, ar exista o predispoziție pentru anularea sau măcar amânarea privatizării, nu prea are cum s-o întoarcă! Slabe speranțe de la guvern, de la Parlament, de la clasa noastră politică…

7. Preconizata privatizare se face în beneficiul unei firme germane, cu sediul în Polonia, firmă concurentă cu OLTCHIM. Principalul interes al firmei germane este dispariția OLTCHIM-ului. Chiar dacă va semna un contract cu statul român prin care se angajează solemn că va continua producția și va continua să plătească taxe și impozite, că va continua să ofere de lucru la zeci de mii de români care sunt interesați vital ca OLTCHIM să producă în continuare, firma germană are nenumărate posibilități ca în modul cel mai legal (dar nu și legitim!) să oprească producția! Mai ales că contractul dintre firma germană și statul român are multe clauze secrete.

8. S-a afirmat că sprijinul pe care l-a avut suspendatul președinte Băsescu de la liderii europeni și în mod special de la Angela Merkel are explicații economice, financiare. OLTCHIMul este de mult vânat de FMI. Guvernul Boc a semnat toate acordurile premergătoare necesare acestei schimbări de proprietar. După căderea guvernării PDL, Traian Băsescu este singura garanție pentru FMI & comp., alde Merkel, Barroso, Gordon etc., că România nu-și va încetini rimul transformării ei în colonie. Avem acum toate motivele să deducem că într-adevăr așa stau lucrurile. Revenirea lui Băsescu la Cotroceni era esențială pentru aceste strategii și proiecte anti-românești.

9. Statul român, ca acționar principal la OLTCHIM, reprezentat de guvernul Boc, a avut un comportament straniu pentru un proprietar. Pur și simplu a sabotat bunul mers al Combinatului, a împiedicat prin sancțiuni financiare ca OLTCHIM să reziste, să mai producă. Datele prezentate de liderii OLTCHIM denotă clar că guvernul României a acționat cu totul contrar intereselor românești elementare, fiind principalul vinovat de falimentul provocat al OLTCHIM. Băsescu și Boc, în persoană amândoi, se cuvine a fi cercetați pe acest subiect. Nu putea Boc să pună nicio semnătură a sa fără să primească acordul de la Băsescu. Răsplata trădării a venit în mai multe feluri, unul fiind cu siguranță manevrele disperate și incorecte la care s-au pretat liderii europeni, ca servanți ai intereselor și ai politicilor anti-românești, pentru a împiedica demiterea președintelui sperjur și trădător de țară.

10. Ce putem face acum?

Fără pretenția că identificăm exact calea de urmat, sugerăm următoarele:

Mai înainte de orice, (A) să împiedicăm sau măcar să amânăm semnarea contractului de privatizare, în speranța că un guvern viitor sau – mai puțin probabil, cel actual va găsi procedura prin care să salveze OLTCHIMul și ce a mai rămas din petrochimia românească. Primul pas constă în a câștiga timp. Să nu le permitem infractorilor, criminalilor economici, să profite de încetineala cu care se mișcă guvernul. Toți cei implicați împotriva proiectului de distrugere a OLTCHIM să înceapă prin a cere desecretizarea contractului de privatizare în totalitatea acestuia. Odată desecretizat acest contract, avem nevoie ca mai mulți specialiști, desemnați de salariații OLTCHIM (nota bene: nu de acționarii majoritari!) și de societatea civilă, să se pronunțe asupra acestui contract. Ceea ce va necesita timp!

OLTCHIM și, în general, petrochimia românească, sunt componente esențiale ale economiei românești, soarta lor depășește dreptul de decizie al Guvernului, al Parlamentului chiar! Pentru edificarea acestei petrochimii s-au sacrificat sute de mii de români, care s-au știut și se consideră proprietari ai acestor întreprinderi, ca parte componentă din „avuția întregului popor”! Constituția și legile dinainte de 1990 nu făceau statul român proprietar, ci numai administrator al avuției naționale. Nu cumva este momentul ca, măcar în ceasul al 12-lea, să lămurim care este statul juridic pe care l-au avut înainte de 22 decembrie 1989 așa numitele întreprinderi de stat? Ca parte componntă a avuției naționale, a întregului popor, puteau fi acestea puse la dispoziția unor legi iresponsabile, așa cum au fost legile privatizării?

(B) Protestele publice trebuie să capete amploare mai mare și o corectă direcționare! Avem motive temeinice pentru ca protestele împotriva revenirii președintelui trădător să le asociem cu protestele împotriva înstrăinării și demolării OLTCHIM-ului. Deci: demiterea lui Băsescu este, în mare măsură, sinonimă cu salvarea OLTCHIMului! Numai că aceste proteste nu trebuie făcute nici în Piața Universității, nici în fața Guvernului sau la Cotroceni. Locul cel mai potrivit este în fața ambasadei Germaniei, a ambasadei SUA, a reprezentanței Uniunii Europene, la sediul FMI.

(C) Nu în ultimul rând, cred că este cazul să ne gândim foarte serios la un sprijin internațional. Nu pentru OLTCHIM, ci pentru toată România! Suntem o țară agresată și ocupată, nu cu forța militară, ci prin intrigi și crime financiare! Suntem o țară supusă prin cele mai perfide mijloace la destructurare și dispariție de facto de pe scena politică a lumii! Suntem un popor pe care se experimentează cele mai ticăloase strategii de înrobire și distrugere! Nu se poate să nu existe în omenirea asta atât de mare și de minunată (totuși!), persoane și entități publice care să nu arate sensibilitate și solidaritate cu cauza supraviețuirii noastre ca popor, ca țară, ca stat! Trebuie să le identificăm cât mai repede și să ne adresăm acestora cu un mesaj „scurt și cuprinzător”, să punem toată documentația necesară celor pe care apelul nostru îi va mișca! Să sperăm că printre aceștia se vor număra liderii religioși ai Planetei, personalitățile academice de notorietate internațională, laureații premiului Nobel pentru economie, pentru pace, marile cancelarii ale lumii, marii ziariști și publiciști, inclusiv cei care, cu mijloace proprii oricât de precare, se încumetă să se împotrivească Răului planetar!

În cazul special pe care îl reprezintă OLTCHIM, cred că se impune și o corectă informare a opiniei publice din Germania asupra felului în care Angela Merkel apără interesele con-cetățenilor săi. Este acesta conform exigențelor morale caracteristice mentalității comunitare a nemților? Mă îndoiesc…

…Deocamdată atât!

București, 9 septembrie 2012

Liga pentru Combaterea Anti-Românismului LICAR

Pentru conformitate, ION COJA

Leave a Comment

*