ANDREI PLEȘU, FILOZOFUL DIN VÂRFUL LANȚULUI TROFIC ROMÂNESC

27.09.14 by

ANDREI PLEȘU, FILOZOFUL DIN VÂRFUL LANȚULUI TROFIC ROMÂNESC

Cu excepția articolelor de culinaristică, unde burta domnului Andrei Pleșu filozofează precum un creier rumegător, sutele-i de texte răspândide în presa vremii nu mi-au reținut niciodată atenția în mod special. Mă refer la toată perioada evoluției sale cadențate pe loc, când obligatoriu pe piciorul stâng, când de bună voie pe cel drept, însă mai mereu tot pe loc, asemenea unui brav luptător cu hiper-instinctul supraviețuirii fin reglat care nici nu înaintează în luptă, dar nici nu dă înapoi din fața dușmanului. Semn al unui echilibru filozofic care, în viziunea admiratorilor săi, înglobează ultimii două mii de ani de spiriritualitate a planetei. Nu toți admiratorii lui Andrei Pleșu sunt snobi, unii dintre ei sunt doar dependenți strabic de ambalajul cuvintelor sale. E ca atunci când un ubicuu vizitator al vernisajelor de pictură admiră un tablou în timp ce-și scoate ochiul de sticlă, îl șterge cu o batistă brodată cu aur, privește direct cu hăul din găvan prin sticlă și se minunează de fabuloasele combinații de culori din fața celuilalt ochi din dotare. Nu cu mult timp în urmă, Andrei Pleșu a publicat un articol lamentabil despre actorul Radu Beligan. Un articol scris cu nonșalanța și plăcerea unui bucătar care, în singura sa zi liberă, din timpul săptămânii, prepară hrană doar pentru suflețelul său, după o rețetă secretă, un singur fel de mâncare: carne de actor braconat în mica rezervație culturală autohtonă, vânat înterzis de legea bunului simț. Cu ochiul său de vultur imperial, marele filozof l-a surprins pe marele actor într-o clipă de slăbiciune politică – firească pentru un artist cu diabetul histrionic ceva mai ridicat – în curtea urât mirositoare a PSD. Motiv pentru care, neștiind că Radu Beligan nu e Radu Pelican – și că acesta se afla acolo doar pentru a-și satisface inevitabilele și îngreunatele nevoi fiziologice -, i-a înfipt ghearele în ceafă, l-a ridicat în slava cerului eliberându-l în văzduh în cea mai curată limbă românească de dragoste pentru neam, nu înainte de a-i confisca parașuta.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

1 Comment

  1. Dimitrie Grama

    Felicitari Marin Ifrim!
    Traind in diaspora romana din anii 1968 -1969, nu am avut fericirea sa cunosc opera filozofica a lui Plesu, Liiceanu, Patapievici, etc., si de aceea, poate atunci dupa 1989 am luat cu nerabdare si entuziasm cunostiinta cu eseele acestor domni.
    Din pacate nu am fost deloc impresionat de nici unul din ei si mi se pare ridicola ridicarea in slavi a acestor scriitori/gazetari de catre multi oameni de litere din Romania.
    S-ar putea sa fie vorba aici, de linguseli si pup-in -curism servil contra diverse avantaje, lucru cu care nu m-am impacat niciodata si care nu se practica aici.

Leave a Comment to Dimitrie Grama

*