Ana-Maria Cristofir: Proză scurtă

04.06.13 by

Ana-Maria Cristofir: Proză scurtă

Coarda de sărituri cu contor

Cel mai spontan şi cel mai greu accesibil ca parcurs este distanţa dintre remorcherul interstelar şi corpul centrului de control.
La prima vedere, o combinaţie imposibilă, un impuls creator şi o canalizare defectuoasă, ceea ce pentru ţesătorul subtil de speculaţii este egal cu realul.
Simplu, magnetic, dar cu un potenţial special, considerat difuz ca parte a anatomiei SF, căpitanul Anton descrie cât mai organizat depozitul de sedimente şi încurcături, care apar în listele de materiale nemaipomenite.
Inspiraţia şi darul visării îi lasă la alegere posibilitatea de a da un “pro”, unei personalităţi evolutive.
Acesta, un bun executant, stăpânindu-şi îndemânarea de a se conduce în timp, este în egală măsură un bun oaspete al spaţiului stelar, care nu deranjează câtuşi de puţin cu prezenţa intruzivă.
Praful stelar, soarele şi pleiada de stele, o cotitură a orbitelor neexplorate pe de-a întregul, îl împiedică pe căpitanul Anton să escaladeze spaţiul extra-cosmic.
În zonele accesibile astronavelor: tic-tac! poc-pac! tronc-tranc! Onomatopeile se auzeau neîncetat în cala avionului supersonic ce străbătea orizontul cu destinaţie terestră. În spaţiu, chiar dacă nu strigi, te aude cineva!
O remarcă sesizabilă, din perspectiva infinitului susceptibil, a sezonierilor purtaţi pe aripi albastre de obiecte trândave, compartimentate la întâmplare.
O coardă ne aminteşte de Terra. Coarda de sărituri cu contor care vor fi fost numerotate în ordine inversă de la bilion spre plus infinit.
Astfel descrie Eva zborul interstelar al fiinţelor clare de pe Terra.

Cititorul sever şi cărţile de pe raft

Într-o zi senină de toamnă, librarul mi-a spus:
-Priveşte cărţile de pe raft, nu vei şti care dintre ele îţi va fi mai aproape de cunoaştere; oricare dintre ele ascunde sensuri nebănuite, concepte noi, idei profunde, gânduri sublime, fapte existenţiale, întâmplări, evocări recente, schiţe semnificative, nuvele izbutite, călătorii în stele.
Cuvintele ascunse în fraze simple, cunoscute îmi par mai atrăgătoare ca niciodată. Ori, poate, titlurile efemere te vor face să te opreşti şi să chibzuieşti la ceea ce se ascunde dincolo de copertă.
De exemplu, am cumpărat o carte, al cărei titlu mi s-a parut indiferent. Am citit-o, am recitit-o, de mii şi mii de ori. Cu titlul generic de carte nu sunt multe publicaţii însemnate. Iată pe această copertă cartonată este scris simplu” carte”.
Surpriza pe care o rezervă un astfel de titlu este deopotrivă grandilocventă şi permanentă. Îţi vei aminti întotdeauna că ai cumpărat o carte cu titlul generic de substantiv comun care denumeşte obiectul studiului.
-De aceea eu iti spun: citeşte cartea care îţi place mult. Nu renunţa la studiu, cu deosebire la cunoaşterea abecedarului în feluritele sale acceptiuni; matematica nu este mai simplă decât atunci când ea ţi se dezvăluie în cadrul unor exerciţii de simplificare. Cât despre fizică, ţi se va prezenta în toată splendoarea şi conceptualitatea ei.
Cu toate acestea, îndrăznesc a spune după ani de studiu că toate lucrurile cunoscute sunt scrise la carte.
-Cartea este obiectul cunoaşterii, iar, tu, copile, ai să le înveţi pe toate pe rând… cu timpul vei afla înţelesul sfaturilor mele pe care, te rog, nu le nesocoti!
-Într-o zi, vei scrie multe cărţi, le vei deschide cu încrederea ca poţi să le pătrunzi, că le poţi asimila, că tu, un copil, poţi să gândeşti la normalitatea faptelor din timpurile moderne.
Astfel mi-a vorbit domnul librar, pe un ton blând şi înduioşător, încât ochii-mi de copil nu cuprindeau decât emoţia cuvintelor rostite.
Cu chipul veşted parcă de sosirea toamnei, cu buzele fremătânde de atâtea explicaţii serioase, cu ochii negri de mărgea, corpul îndreptat spre rafturi şi o mână ce îmi mângâia tandru obrazul, în timp ce mâna cea dreaptă susţinea vremelnic o carte, eu priveam curios ca şi cum din cartea nedeschisă mi-ar fi recitat rând cu rând şi frază după frază; miraculoase cuvinte despre care nu ştiam cum să le percep, neostoite cuvinte îmi păreau straşnice la auz, demne de laudă, şi mai mult, adevărate.
Am auzit apoi ecourile scoicilor nestemate, foşnetul nisipurilor învolburate, am auzit chemarea mărilor şi supărarea oceanelor, am auzit cântecul păsărilor vii şi am văzut scăldându-se în mărginitele idei, copii…
Am văzut cum răsare pe pământ o floare, cum din caliciu îşi desface mantia supliciul, cum se aştern la picioare frunze galbene, verzi şi albastru-mov intens.
Peste un anotimp se vor aşterne podvalele la masă, şi cartea se va deschide în universul difuz; atunci, eu cu ochii minţii voi pătrunde în cunoaşterea amplificatoare de sensuri.

Orăşelul vesel

Cum să nu-ţi ridici statuie/ţie însăţi, primărie?image002

Locuitorii orăşelului vesel se spovedesc de trei ori pe an, mănâncă aproape numai miez de pâine, şi se binedispun tot mai mult pe zi ce trece.
La examenele finale, se prezentară doi candidaţi. În persoanele soţiei primarului Y din urbea V şi nevasta prefectului Z din urbea L. În ceea ce priveşte relaţiile de pace şi bună vecinătate, acestea pot să constituie un tabu, pe care nici presa, lăudată fie ea de pe acum, nu l-ar publica sub nici o formă.
Dacă printr-o întamplare nefericită, Orăşelul vesel -după cum i se spune în acte- ar fi de nerecunoscut, i-am ridica în centrul principal o statuie lui Stanley şi lui Bran, îmbrăţişându-se sub clar de lună.
Statuia nu ar putea fi luată de vânt, nici vândută peste ocean, ori închiriată vreunui bogătan de viţă nobilă. Cu toate acestea ea ar fi construită de către un arhitect slab corporal, demn, om al preciziei şi al calităţii, mereu cu zâmbetul pe buze, cu un bun-simţ al măsurii şi al responsabilităţii.
Statuia, slavă cerului, ar putea fi privită zi şi noapte la lumina stelelor albastre. Numai pălaria cea mică şi înnnegrită de timp a lui Bran ca şi costumul cel mult uzat al lui Stanley, poza şi ţinuta lor îndurerată, ar readuce râsetul comicăresc al ştrengăriilor binecunoscute.
La orele 17 ale amiezii plouă încet, iar cerul acoperit pe jumătate părea plâns, iar nu jeluit. De altfel, care locuitor ar avea timp să deplângă ironia naturii, poate numai candidatul Y din urbea V care priveşte plictisită ploaia care răzbate monoton în fereastră.
Şapte note muzicale însoţite de aclamaţii reconfortante –cu brio!- felicitările sosesc pe adresa electronică a primarului, om cu scaun la cap, ocupat în egală măsură cu sculptura antică, dintr-un sit arheologic recent descoperit, cât şi cu arta postmodernă- îşi ia răgazul de a se şlefui pe degetele albăstrite de cerneala neagră, cu un şerveţel parfumat.
Numaidecât ştampilează hârtia ce confirmă recepţia oaspeţilor din comuna E, cu locuitorii cei mai puţini numeric vorbind, spre dezamăgirea membrilor formaţiunii politice de stânga.
Nu ştiti dvs. ce înseamnă să fi primar în urbea V.
Cum primarul pare că uită definitiv de examinarea soţiei, secretarul are grijă să îi reamintească la momentul oportun- domnule primar, astăzi examen final! Mult succes!
Primarul ridică interogativ privirea dintre documente, îi mulţumeşte, şi în consecinţă formează circa 100 de apeluri telefonice, amuţit de inadvertenţa soţiei sale.
Dar zvonurile circulă repede, iar soţia sa promovează examenul cu 10 10 9 8 7.
Dacă Stanley şi Bran domnesc în locul statuii princiare avem dreptul să ne înveselim, căci astăzi plouă.
Stropii ce se scurg din ochii locuitorilor nu sunt jelanie, nici melopee, nici ploaie, sunt numai roua dimineţilor în care binedispuşi au fost retribuiţi din funcţiile ocupate ca o consecinţă a examenului final.
Primarul este şi astăzi dacă nu mă înşel tot la primărie, soţia lui este şi ea tot în inima organizaţiei primarului, iar respiraţia lor se resimte fragedă şi umedă ca după o ploaie scurtă de vară.

Brioşe prozaice

Carina:-Sub lupă brioşele ne apar exacerbate!
Este punctul de vedere al fetelor glam, iar diferenţa de perceptibilitate ne scoate din impas.
Malvina:-Cool! Motive bizare pe T-shirt.
Carina:-Adorabil cu aplicaţii de paiete strălucitoare, de efect.
Malvina:-Şi balerinii funky sunt foarte în vogă!
Carina:-Eu prefer obiecte cu design românesc gen Meli Melo.
Malvina:-Sunt pe ultima sută de metri în maratonul pregătirilor estivale.
Carina:- Cum probezi hainele?
Malvina:-Eu prefer să îmi construiesc garderoba cu diverse outfituri inspirate.
Carina:-Dileme?
Malvina:-Uneori, imaginea de ansamblu lasă de dorit; oglinzile de la supermagazin mă înfăţişează într-o lumină favorabilă.
Carina:-Mizăm pe brioşe … şi dacă trucurile de beauty fac impresie ?
Malvina:-Finisarea precisă a cocului ridicat este la modă.
Carina:-Şi genele supradimensionate… un eyeliner de calitate.
Malvina:-Vom fi ca vedetele hollywoodiene şi vom defila la cafenele.
Carina:-À propos, simpatice accesoriile tale stylish!

Ca într-o poveste despre eleganţă, stil, modă, şi tot ceea ce ţine de feminitate, cele două prietene se afişează purtând ţinute extravagante tipic adolescentine, ca pentru vârsta lor.

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*