ALTĂ ARĂTARE A LUI ORFEU

21.09.14 by

un codru-ntreg de constelaţii
înclină Cerbul când se-adapă
din fulgere iscate-n apă:
coroana şi-o depune-n spaţii!

la ceas de noapte – curţi de îngeri
pogoară-se pe brazii-n şoapte:
tu – trecător Poet – să sângeri
la Împărat când vii – departe

e ceas de veghe şi de lună
când piaza rea şi piaza bună
menesc pe unde şi pe strună:
de stele viscole se-adună

acolo-n valea dintre munţi
lumina face-altar şi punţi:
Hristos şi Împăratul Cerb
sprijină-n frunţi acelaşi herb

şi la piciorul cel de plai
să-ngenunchezi – Poete-Crai:
din lira ta de nemurire
tu liberează mântuire

să cânţi – să cânţi fără oprire
amestecă oştiri de stele
cu a heruvilor oştire:
incendiu iscă-se-ntre ele

când arde-va întreg văzduh
adaugă alte două strune
la lira dintre munţi şi Duh:
noi luni şi sori pornesc minune!

…dar peste tot şi peste toate
domneşte-aceeaşi maiestate:
Cerb-Împărat – Hristosul Mire
cu vin de crin deschid potire!

sub a lui Hrist ‘nalta Cetate
toate-nsetate de dreptate
înoată sfinte creaturi
împuţinate-n maţ şi guri

veni-va el – Cerbul-Orfeu
şi va plăti sângele-i – greu
făpturi întoarse-n Dumnezeu:
lumina ce se va-mpărţi
şi iarăşi Duh va înmulţi

văzduh aprins în rugăciune
uimind iubiri din două strune:
vădeşte dintre rădăcini
Candelă-a viselor de crini
iscând pacea-ntre flori şi spini!
***

POETUL ŞI MOARTEA

m-am întâlnit cu
moartea – i-am dat „bună ziua”
politicos – şi am trecut mai
departe

„băi ăsta” – mă apostrofează ea – apucându-mă de
cot – „băi ăsta – n-ai uitat
nimic?”

„nu – maestră dragă a sufletului
meu – nu cred să-mi fi scăpat
ceva…pe cineva…”
„ba da – pe mine” – mi-o tăie ea scurt şi
arţăgos
„o – nu – nicio clipă a vieţii
mele – maestră dragă – nicio clipă nu mi-ai
îngăduit să te uit” – psalmodiai eu – alene şi pe
gânduri

mulţumită oarecum de stresul produs
mie: „păi
aşa să fie: clipă de clipă – pregătit să fii
pentru mine – mire – să mă scoţi în
lume – călăuză
vie”
***

RESEMNARE

picioare murdare de
lut: adică
lutul picioarelor – lucrând în
avans – depăşind planul de făcut
chirpici uman – al Lui
Dumnezeu

n-ai cum să strici plăcerea – ori
sărbătoarea cuiva – când ea este (dinainte de
a fi noi minţiţi şi sfinţiţi) – deja
stricată

poţi – cel mult – să stârneşti
crispări absurde şi
mânii ipocrite: să bei din
gros – şi totodată a te ruga să nu mai
existe băutură

…dar – în definitiv – nici n-ai altceva mai
bun şi mai decent de
făcut – decât
să te împaci cu Dumnezeu: totuşi
singurul mare designer – muzician şi consultant
fiinţial – autentic – din
univers
***

FILE RUPTE DIN CATASTIFUL UIMIRII

de dimineaţă – când mă
trezesc (alarmat şi cu armele uitate în
podul nopţii) – simt – prin pori şi prin
adâncitele vintre – că toţi îmi sunt
duşmani: vin toţi către mine – puşi
pe rele – năvălind dintr-o lumină mare şi
agresivă – plină de
oştiri fulgerânde – fumegânde şi
zăngăninde

până când să-mi dau seama că
n-am de-a face decât cu o biată
cireadă de dobitoace – alene
rumegânde – cu boturile
toate visând aproape
duios – aţintite către
umărul meu stâng – trece
ziua – amurgeşte universul – iar
Îngerii Domnului – înarmaţi cu
tăcerea-abisală – nu mă mai rabdă – ci-mi
rup fila cu arabescuri de
febre donquijoteşti – din
Catastiful Spitalicesc al
Uimirii

…al nimănui am fost ieri – al
nimănui renasc
azi
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*