ALEXANDRU DRAGOMIR : «Eu mã simt acasã numai în filosofie»

27.01.14 by

IsabelaVS-PrimaParteInterviuAlexDrag/17febr.2014/12197 car/1939 cuv.
Interviu ALEXANDRU DRAGOMIR :
«Eu mă simt acasă numai în filosofie»

(Interviu din 15 iunie 2000 refăcut de Isabela Vasiliu Scraba conform celor înregistrate pe casetă audio și însoțit pe alocuri de comentarii, după cenzurarea operată de «Observatorul Cultural», nr. 275/ 2005)

Alexandru Dragomir: Ce e un interviu? O pendulare intre lipsa, intre golurile de memorie și bucuria ca-ti amintesti…
Fabian Anton:Haideti atunci sa incepem cu amintirile. Noica spunea despre dumneavoastra ca aveti un alt mod, „strength“, de a concepe filozofia și că, în acelasi timp, uneori aveti „obiectii brutale, trădind aproape lipsa organului filozofic“. Sintem în anul 2000, aveti 84 de ani, si, pina acum, ati ramas un retras sau, cum spunea cineva, un „tip accesibil doar initiatilor“. Pentru toate acestea, și pentru multe altele, spuneti-ne, pentru inceput, cine sunteti dumneavoastra, domnule Dragomir?
A.D.: Cine sint? Un nimeni! Nu am notorietate fiindca n-am calitati social-vizibile. Si, îndeosebi, fiindcă n-am urmărit asta niciodată (sau îmi fac iluzia că pentru asta, și că, dacă as fi făcut-o, cine stie ce ar fi iesit). Dar, cum nici n-am scris nimic, sunt de fiecare data foarte mirat cind mi se spune ca sunt stiut sau cunoscut sau pomenit ici-colo. Nu se inghesuie lumea, dar… în fine.
Sigur ca asta mi se trage din pricina prietenilor pe care i-am avut, indeosebi Dinu Noica și Mircea Vulcanescu și mulți alții.
Cu Cioran n-am fost prieten, în intelesul că, desi nu era o diferenta mare de virsta intre noi, diferenta se marise destul de mult în epoca tineretii, cind 6–7 ani ajung sa reprezinte o generatie. L-am cunoscut pe Emil Cioran, Luț, cum i se spunea în familie, la o cafenea care era pe Calea Victoriei, „Corso“ se chema. Se intilneau mai toti acolo, iar Cioran venea regulat. Era Cioran, era compozitorul Tudorel Ciortea, Dinu Noica și Mircea Vulcanescu. Si cu Mircea am fost acolo, Mircea Vulcanescu al cărui elev am fost.

[Născut în 1916, Alexandru Dragomir a fost student la Filozofie si Litere între 1933-1939. In anul 1933, Asociația „Criterion” organizase cel de-al treilea ciclu de „simposionuri” pe tema tendințelor spirituale ale tinerei generații (ciclu coordonat de profesorul Nae Ionescu), în care au conferențiat Mircea Eliade (Autenticitate), Paul Sterian (Ortodoxia), Petru Comarnescu (Neoclasicismul) și Mircea Vulcănescu (Istorismul prin resemnare, vezi și Isabela Vasiliu-Scraba, Doi străluciți discipoli ai lui Heidegger : Al. Dragomir și Octavian Vuia, în rev. „Jurnalul literar”, București, Anul XV, nr. 21-24, nov.-dec., 2004, p.13, sau http://www.scribd.com/doc/188004276/Isabela-Vasiliu-Scraba-Doi-filozofi-prieteni-Alexandru-Dragomir-si-Octavian-Vuia ). În noiembrie 1933 la Sala Dalles fusese al IV-lea Symposion despre Neo-clasicism în care vorbiseră Dan Botta, Petru Comarnescu, Petru Manoliu, Paul Sterian și Mircea Vulcănescu (vezi afișul în rev. „Manuscriptum”, Anul XXVII, numărul special Mircea Vulcănescu, nr.1-2/1996, p.233). În perioada când Mircea Vulcănescu a publicat (din toamna lui ’33 până în primăvara lui ’34), revista „Criterion” (de artă, litere și filozofie) a aparut Întoarcerea din rai, romanul lui Mircea Eliade în personajele căruia s-au recunoscut prietenii acestuia de la „Criterion”: „tel personnage réunit en lui Comarnescu et Mircea (Vulcănescu), par exemple, tel autre est un résultat de la fusion des caractères de Polychroniade et de Paul (Sterian), peut-être, et ainsi de suite. Par téléphone, de vive voix, les copains comentent leurs portraits … Mircea (Vulcănescu), qui s’amuse de tout, trouve qu’on devrait changer le titre du roman: au lieu de „Întoarcerea din rai”, mettre „Întoarcerea de la Corso”. Le roman y correspondrait mieux” (notație din Jurnalul Mărgăritei Ioana Vulcănescu (soția filozofului Mircea Vulcănescu) în Memorii-Jurnal, vol. I, Ed. Vitruviu, București, 2013, p. 245). La cafeneaua „Corso” criterioniștii au discutat pe 15 februarie 1934 până după ora 1 noaptea minunata conferință despre Ion Creangă ținută de M. Vulcănescu la Fundația Carol, impresionați mai ales de observația după care lui Creangă „Eminescu i-a ținut loc de sat” (op. cit., p.250) ].

I. „ERAM UN GRUP FOARTE INFLUENTATI DE MIRCEA VULCANESCU”

Alexandru Dragomir : Mircea Vulcanescu era asistent la Universitate, la catedra de sociologie a lui Dimitrie Gusti. Mircea preda acolo Etica. Am fost un grup în anul acela, printre care și Mihai și Mariana Sora – care mi-au fost colegi și prieteni –, care am fost foarte influentati de Mircea Vulcanescu. A fost primul care si-a dat osteneala sa ne invete cum sa facem fișe din lecturile noastre, cum sa facem fise de autor, cum sa conspectam o lucrare. Si, mai ales, ne-a invatat regula ineluctabila : „Filozofie nu se citeste decit cu creionul în mina și hirtia în fata, ca sa-ti iei notite ».
Ei, și acolo, la „Corso“, l-am intilnit pe Cioran… Mai erau citiva acolo, mai putin cunoscuti.
Fabian Anton : Cu care dintre acestia v-ati simtit cel mai apropiat sufleteste? Cu Noica? Cu Eliade? Cu Ionescu ? Banuiesc ca l-ati cunoscut și pe Nae Ionescu.

{Aici redacția «Observatorului Cultural», nr. 275/2005 cenzurează numele lui Nae Ionescu, înlocuind pe Nae cu «Eugen», probabil sub influenta masivei mediatizari a unei carti mediocre și rauvoitoare la adresa lui Cioran, Eliade și Eugen Ionesc scrisa de o comunista franceza după 1990. Din continuarea interviului se vede ca în realitate filozoful A. D. avea prezent în memorie timpul studentiei, cand audiase cursurile lui Nae Ionescu și ale suplinitorului acestuia la catedra de metafizica, dar nu și seminarul tinut de Mircea Eliade. Alexandru Dragomir isi va aminti de «personalitatea, foarte sugestiva, a lui Nae Ionescu după ce va povesti ( în continuarea ideii cu intalnirile de la «Corso») de ce a ajuns sa-l cunoasca pe Mircea Eliade la cafeneaua «Corso» și nu la seminariile despre Metafizica lui Aristotel, iar ceva mai incolo de ce crede el ca ar fi scapat de influenta naeionesciana. Ceea ce era foarte departe de adevar. Din jurnalul unei foste colege de facultate (Jeni Acterian)  se poate constata limpede aceasta influenta (p. 434): « Alexandru Dragomir spune : «-Nu ma intereseaza în viata decat un lucru : filozofia, filozofia, filozofia »). Or, interesul pentru filozofie se regaseste la toata Scoala trairista fondata de Nae Ionescu: la Vasile Bancila, la ganditorul crestin care a fost Mircea Vulcanescu, la sclipitorul Petre Tutea, la poetul filozof Horia Stamatu, la romancierul filozof Vintila Horia, la filozoful religiilor Mircea Eliade, la filozoful sceptic Emil Cioran, la Stelian Mateescu și la Constantin Noica. (I. V.S.)}

A.D. : Nu!!! Stati putin! In timp ce eu eram student la Filozofie noi faceam o asa-numita „para-militarie“, adica, o data pe saptamina, trebuia sa mergem la pregatirea para-militara. Mergeam pe cimp, sub comanda unui ofiter, și faceam și noi instructie, miscari din astea cu stinga-imprejur, drepti, și asa mai departe. Asta faceam noi exact în timpul în care Mircea Eliade tinea un seminar la catedra lui Nae Ionescu. Era un seminar despre „Metafizica lui Aristotel“ la care Mihai Sora și Mariana mergeau. Asta fiindca Mihai n-avea pregatirea para-militara simbata, ci duminica. Asa l-am scapat pe Eliade. Desigur, l-am vazut și eu la cafeneaua „Corso“. Dar iti dai seama ca noi, astia micii, studentii care eram acolo, stateam mai la marginea mesei și aveam rolul de «acousmatos» de ascultatori, cum era în scoala lui Pitagora. Nu aveam rolul de vorbitori, fiindca aveam bun-simt.
Pe Dinu [Noica] l-am cunoscut tot asa, exact asa. Dar Dinu era mult mai sociabil și tinea sa cunoasca tineri studenti, „studenti de viitor“ cum se spune. L-am cunoscut la Biblioteca Facultatii de Litere, unde era bibliotecară domnisoara Marcela Bedreag, un om foarte bun sufleteste. Asta cred ca era prin ’34 – ’35. și asa am ramas prieten cu Dinu Noica pâna la moartea lui. Deci am fost prieteni din 1935 si pina prin ’86. Vreo 50 de ani. Chiar socotisem ca ne-a legat o prietenie de peste 50 de ani.

F. A.: Există o Autobiografie [care se vinde la Universitate] de care v-am spus [deja]. Din Autobiografie lumea află lucruri care [mai apoi circulă] și pe care nimeni nu le poate proba. [Chiar și] în volumul xeroxat și legat ce cuprinde cam 400 de pagini pe care sunteti dumneavoastră trecut drept autor există o autobiografie. Pe piata cartii, la anticarii de la Universitate circulă astfel de lucruri pe care nimeni nu le poate proba. Ne-ati vorbit pina acum despre prieteni, dar doream un cuvint de inceput despre dumneavoastra, despre copilarie, adolescenta.

{De aici redactia « Observatorului Cultural» a taiat intreaga parte în care tanarul ii spune lui Alexandru Dragomir despre copiile xerox cuprizând „prelegeri” tinute în casa lui Liiceanu care se vand la anticarii din Piata Universitatii ca fiind scrise chiar de A.D., fara ca el să fi prins de veste că a redactat așa ceva. Or tocmai multiplicarea unor scrieri carora Alexandru Dragomir le nega în mod categoric paternitatea -, reprezentase de fapt mobilul vizitei. Pe la inceputul interviului, se poate auzi de pe casetă urmatoarea exclamatie a lui Fabian Anton, « sa spulberam toata povestea asta ». Tânărul era pe drept motiv scandalizat de asemenea mod de a face bani de pe urma lui Alexandru Dragomir profitând de o clandestinitate culturală impusă de teroarea ideologica din comunism care a întârziat apariția publică a lui Alexandru Dragomir – întâi la Radio pe 2 iulie 1997, apoi ca prefațator al unei cărți scoase în același an de Editura Jurnalul Literar, cea care a publicat în premieră din traducerea volumului heideggerian Sein und Zeit, făcută de Dorin Tilinca. Cum bine se stie, Noica isi riscase viata cand a dorit sa iasa din clandestinitate culturala. Acuzat de infractiunea de «propaganda impotriva orânduirii» el a platit cu sase ani de puscarie politică tentativa de publicare a Povestirilor după Hegel. In mod inexplicabil, Editura Humanitas si in anul 2010 scrie in p.2 a volumului Al. Dragomir, Meditații despre epoca modernă, că autorul a murit „fără să fi publicat vreodată ceva”, de ca si cum A. D. n-ar fi aflat nici de prefața la volumul Octavian Vuia, Regăsirea în Pascal, Ed. Jurnalul literar, 1997, p.5-8, si nici de aparitia la Paris intr-o revistă scoasă de Ierunca a textului heideggerian pe care Al. Dragomir l-a tradus impreună cu W. Biemel. (I.V.S) .

A. D. : Sunt nascut la 8 noiembrie 1916, la Zalau, în Salaj. M-am nascut intimplator acolo, căci era razboi. Transilvania era în Imperiul Habsburgic, tata era inrolat pe front, mobilizat, iar bunica-mea, adica mama mamei, avea pamint acolo, în Sălaj. Asa ca mama era acolo pentru că sotul ei, adica taica-meu, era plecat pe front. M-am nascut deci intimplator acolo, fiindca noi aveam domiciliul în Cluj, iar eu ma consider clujean. Scoala primara și liceul le-am facut la Cluj. Numai facultatea, facultatile de fapt – adica Dreptul și Filozofia –, le-am facut la Bucuresti. Sint licentiat în Drept și Filozofie. Si… și atât.
F. A. : Ati mai avut frati, surori?
A. D. : Am avut un frate, da! Era cam cu doi ani mai în virsta decit mine. E poza lui acolo. Il chema Virgil Dragomir, era inginer, profesor și prorector la Institutul de Constructii. Cind a murit, acum citiva ani, era prorector. Surori n-am avut. Eram doar noi doi, singurele odrasle.
Cred ca, dupa ce m-am nascut eu, s-au lecuit ai mei și n-au mai continuat. Cum am spus, am facut la Cluj scoala primara și liceul, ori Seminarul Pedagogic Universitar, care era un foarte bun liceu. Fiindca profesorii de acolo, majoritatea, erau profesori universitari. De-aia ii și spunea Seminarul Pedagogic Universitar. Astia, proaspetii licentiati, asa era pe vremea aceea, inainte sa devina profesori trebuiau sa dea examene de predare și atunci veneau la liceul nostru, în trimestrul al II-lea, și dadeau vreo doua-trei lectii de probă, sub stricta supraveghere a profesorilor nostri de acolo care, cum am spus, erau profesori universitari. Asa l-am avut profesor pe Daicovici, pe matematicianul D.V. Ionescu, pe Bratu – tot la matematica – și pe multi altii. Pe urma, la facultate însă, am venit la București.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*