AL DOILEA CÎNTEC ÎNAINTEA NAŞTERII

08.12.11 by

AL DOILEA CÎNTEC ÎNAINTEA NAŞTERII

1. CAD ÎN LUME. MĂ ROSTOGOLESC. SÎNT UN FOETUS BĂTRÎN

 

Cad în lume. Mă rostogolesc. Sînt un foetus bătrîn

care,

deşi a reuşit

să întîrzîie naşterea,

acum alunecă-n lume.

 

Am păcălit

jgheabul strîmt

al naşterii. Al încarnării. E o pîlnie

locul în care cad.

 

Mă îndrept

către o femeie

tînără şi frumoasă.

 

Către pîntecul ei. N-o recunosc. Încă

n-o recunosc.

Este mama.

Da, ea va fi mama.

 

Sînt aspirat.

Un vertij

mă trage

spre acest tribut de sînge.

Spre această mînă

fragilă

de osicioare.

 

Vin către naştere.

Cad. Alunec. Toate deodată. Viaţa mea

se poate socoti întocmită.

 

2. CE FEMEIE FRUMOASĂ

(Cu părul ei ar putea să şteargă toate păcatele mele viitoare)

 

Ce femeie frumoasă!

Cum de n-am văzut-o eu

pînă acum?

Cum de n-am remarcat-o

între atîtea alte

femei frumoase ale lumii?

 

Cum n-am ştiut eu

mirosul ei? Şi cum

de nu i-am ştiut

mersul?

 

Cum de nu m-a atras

tinereţea ei?

Ce femeie! Cu părul ei

lung

ar putea să şteargă

toate lacrimile mele de copil, viitoare.

Toate păcatele.

 

Şi ochii ei

ar putea

să fie

ochii mei.

 

Şi, în părul ei,

ai putea

să ascunzi

un soare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*