ACUM SĂ DISCUTĂM SERIOS DESPRE STATUL DE DREPT

11.12.12 by

     Nu cu acest scop am făcut un „fine dell primo tempo” la suita de articole despre sensibilitățile democratice ale momentului; dar trebuie să recunosc faptul că rezonanțele cu care vor rămâne în istorie (dacă vor rămâne!) discuțiile publice din România lunii trecute, sunt cele ale unui „ba p’a mă-ti” permanent rostit baritonal și cu specificul accent pe labiale al glasului prezidențial care, numai în ultima zi s-a oprit pentru ca să spună cu mintea românului cea de pe urmă: „cetățeni de etnie maghiară, mergeți la vot!”…

            Așa că  nu e rău să ne delimităm de tot ce a avut provocator și neproductiv campania electorală pe care, toți în unul și unul prin toți, a purtat-o ARD-ul cu glas strict băsescian, demonstrând  exact ceea ce trebuie apreciat la cei confirmați acum a fi opoziția de care avem nevoie și care au dat dovadă de bun simț rămânând discreți, poate chiar retrași rușinat și lăsându-l doar pe el să latre în interesul unui partid din care spunea că nu face pate. Tăcerea celor din activul de partid a fost un fel de dezicere față de mahalagismul bine cunoscut, de care s-or fi săturat și ei; o precizare, o subliniere, o atenționare venind din partea unor oameni care voiau să arate electoratului că au și o față mai frumoasă decât cea pe care le-o arăta fostul lor președinte de partid: „Fiți atenți, oameni buni, nu ne confundați cu ăsta; spre deosebire de el, noi avem și intenții bune!”… Din  punctul acesta de vedere, toate felicitările mele pentru fondul de bun simț de care a dat dovadă domnul Blaga, tocmai prin apariția sa ezitantă, încurcată, ce-l arăta a fi un om căruia nu-i convine să mintă cum i s-a cerut până acuma, fiind considerat un caporal care trebuie să execute ordinele amiralului. Tot respectul pentru bâlbâiala sa sinceră prin care nu mai voia să facă demagogie, nu mai voia să apară în postura de a sfida prin neadevăruri, cum se-ntâmplă de la pupitrul prezidențial. La fel și pentru domnul Cezar Preda, care și-a declinat pe față rostul de șef de campanie mânat mereu din spate de gura spurcată a unuia care nici măcar nu face parte din partidul său.

 Avem prin aceasta o primă constatare pozitivă, încurajatoare prin două fațete la fel de importante: Prima ar fi ca, prin asemenea oameni de caracter, cărora le-a fost jenă să vorbească în cheia lui Băsescu, s-ar putea realiza o redresare sau chiar o revoluționare a bunului simț în interiorul acelui partid; și, a doua, că opoziția pe care ei acum o constituie, va fi una de oameni raționali, cu scop politic convergent, refuzând mahalaua despre care am vorbit, ca să poată aduce o contribuție utilă țării de pe foarte importanta și responsabila poziție pe care o au opozițiile în politica echilibrată, demnă și făcută cu profesionalism.

Așa cum s-a văzut la unii pedeliști care au arătat în aceste zile că vor să facă parte dintr-un partid reprezentat cu obraz, aș fi de-a dreptul liniștit dinspre partea cum se formează noua opoziție, dacă aș ajunge să văd, reacții asemănătoare din partea unora care au ieșit câștigători la lozul în plic ce se vindea cu preț corespunzător la OTV. Adică să-i văd măcar că-și pun întrebarea unde s-au dus voturile electoratului PDL în acea  disputată circumscripție electorală din Târgu Jiu  și ce altceva decât transfer prin suport de Big Brother cotrocenian înseamnă cifra derizorie de voturi obținută în colegiu de candidatul PDL. Chiar dacă s-ar încerca să fiu manipulat cu procentajele false pretinse de o gură mincinoasă, tot m-aș gândi la faptul că prea suntem sfidați cu minciunile care susțin dedesubturile unei asemenea formații și a intereselor pernicios populiste în slujba căreia ea este de fapt.

Și, dacă la titlul acestui articol s-ar putea să mi se pună întrebarea: Dar ce, până acum ai discutat neserios? –  dau certe asigurări că, eu, nu. Reacția mea de a intra în discuție, a fost în fața accentelor totalmente neserioase, dovedind nepricepere în cauză și uzitarea unor chichițe avocățești procedurale de atac, numai și numai în lipsa, nu neapărat a unor probe de fond,  ci a cunoștințelor elementare despre legitățile instituției statului de drept  la care se referea președintele țării. Iar, dacă atunci, într-un „primo tempo” când discuția noastră se desfășura pe fondul campaniei electorale în care, prin modul comic în care ne-am obișnuit cu exagerările, se mai  justifică oarecum accentele false sau demagogice, acum cred că nu mai merge. Aașa cum nu i-a mers nici președintelui cu campania pe care și-a permis-o, sau la care l-a luat gura pe dinainte.

Când scriu aceste rânduri, nu am încă rezultatele votului,  dar putem medita la semnificațiile procentajului participării la vot de 41,72% care a fost făcut public. Raportat la cele peste optsprezece milioane înscrise în listele electorale, calculul conduce clar spre consecvența celor 7.400.000  care l-au respins pe președinte la referendumul de astă vară, făcându-l pentru o vreme să înțeleagă că, în acest stat, el are statut de „ciocu-mic”.

Din păcate, numai pentru o vreme. Până acum două săptămâni când s-a trezit din nou cu ciocu mare, făcând caz tocmai de un lucru pe care nu-l cunoaște prea bine:  STATUL DE DREPT CA FORMULĂ DE FUNCȚIONARE A UNUI REGIM DEMOCRATIC.

Să sperăm că revine acum la cel mic, dând dovadă de normalitate măcar  în fața unui asemenea calcul, care-i scoate din nou în evidență cifra de șapte milioane și vreo patru sute de mii de români grav nemulțumiți de nevoile proprii pe care nu li le reprezintă,  dovedindu-se a fi și cu ochii pe el în permanență pentru a-i amenda prin vot repetat modul  demagogic cum vede el un asemenea regim.

Acum câțiva ani făcuse o idede fixă cu cei 322 de parlamentari pe care-i reclama la popor. Acum, ar trebui să ia în serios poporul de  7.400.000 de români pe care nu-i poate reclama unor parlamentari care nu sunt ai lui.

Singura cale ca să nu-i mai sufle-n ceafă și să nu mai viseze noaptea cifra 7.400.0000,  ar fi să învețe ce-i acela statul de drept măcar așa, de ambiție intelectuală, dacă nu va mai avea vreme să învețe și cum trebuie condus un asemenea stat.

Din acest motiv, propun să deschidem o rubrică de meditații, ca pentru cei care anul ăsta n-au luat Bacul.

Meditații gratuite pentru președinții falimentari, cu condiția să spună de fiecare dată, înainte de rugăciunea de seară, doar atât:

 „Doamne iartă-mă, împreună cu cei șapte milioane patru sute de mii!”

Amin!

www.omniscop.ro

Leave a Comment

*