acelaşi câine

aştept încordată saltul meu în faţa mea
am ieşit din cele câteva lucruri de făcut zilnic
degetele apăsate pe clanţă ezită să termine gestul
pe întrerupător nu apasă deşi vreau
becul se sparge
în camera de-alături se-aud semnale altădată aşteptate aici
am ieşit dar am închis ochii de durere
lumina era un ţipăt orbitor pasărea plana
atât de aproape de mine încât m-a lovit zăpăcită
câinele şi-a schimbat deodată drumul lui
mirosind în urma mea
nu m-a auzit când l-am gonit
iar când mi-am refăcut privirea în forma pe care
el ar fi trebuit s-o recunoască
precum în ceilalţi semeni ai mei
m-a privit nedumerit
ca pe un alt câine
pe care nu-l înţelege