A patruzeci şi una consultaţie

14.09.12 by

A patruzeci şi una consultaţie

Ştiu că universul seamănă cu un truc,

O poantă macabră cu final la fel de grotesc,

O lume ratată, fără happy end,

Iar tu mori, făptură iubită,

Mori şi nici măcar nu ştiu

Motivul pentru care sunt viu, ai fost vie…

 

O, blestemat fie codul nostru genetic!

Blestemat acest program străin,

Blestemate intenţiile de nepătruns ce ne mişcă!

 

Un roi firav de substanţe

Stăbătut de vise bolnave…

 

Aş vrea să ştiu de ce, dar mai ales

Aş vrea să nu fi ştiut să pun întrebări

Niciodată.

 

Existenţa e o conjuraţie tristă:

Un Dumnezeu care face nu poate fi decât dement –

Şi de când demenţa e mai mult decât tristă?

 

De aceea, vezi,

Nu pot ridica osanale unui dement ce se bucură

De suferinţa dată.

 

Poate sunt mulţi dumnezei, dar

Trăiesc normal, nu fac lumi.

Slavă lor,

Acelora ce n-au nevoie de slavă!

 

Slavă lor, înţelepţilor!

 

                                                             Din volumul Clinica de psihiatrie” aflat în pregătire

www.omniscop.ro 

Related Posts

Share This

Leave a Comment

*