A murit Florin Stama

25.10.17 by

A murit Florin Stama

Mă rog lui Dumnezeu să-mi dea tăria de a putea creiona un portret fugar al omului, profesorului de Filosofie, jurnalistului profesionist și Directorului Fondator al Studioului de Radio Craiova: Florea/ Florin Stama.
Mă adresez, cu precădere, distinsei doamne – Nuți (soția răposatului), luminatei, energicei lor fiice Maria Izabela, falnicului fiu Ciprian, dragilor nepoți: Cătălina, prințesă de Oltenia, și Tudor, vlăstar de brad nemuritor din stirpea nobilă a Vladimirescului, pornit în iureș de panduri de pe platoul Padeșului gorjenesc, făurarul Revoluției de la 1821.
Pe toți v-a prețuit și v-a respectat Florin Stama.
Pe fiecare dintre voi și pe toți laolaltă, v-a iubit cu o dragoste nemăsurată, o dragoste de furnal, incandescentă, dar, cred, rar mărturisită, direct, chiar vouă.
Pentru că avea înțelepciunea bunilor și străbunilor noștri, care ne îndemnau și ne îndeamnă: ,,Pe copil să nu-l săruți decât în somn,, .
Ca și pe voi, pe foarte mulți dintre voi, v-a stimat, a avut încredere și v-a iubit.
Pe voi, cei prezenți la această adunare de vremelnică despărțire de Florea/ Florin Stama – începând cu dragile lui rude, de sânge sau prin alianță, de diferite grade, până la colegii săi din Radio Craiova, pe care, în decembrie 1989, și în lunile de mai târziu, v-a chemat să-i fiți alături.
Chiar dacă unii dintre aceia l-au asasinat moral, după ce trecuse la pensie doar de doi-trei ani, desființându-i emisiunile, Comentariul zilei, respectiv, Magazin duminical, care aveau o audiență cuceritoare, de invidiat.
Enorm a suferit – ca un mucenic ori ca un martir al începuturilor, pentru aceste gesturi de nerecunoștință, vanitate și trufie scandaloasă.
Dar v-a iertat, cred, pe toți.
Și s-a retras în carapacea, în peștera de gheață a solitudinii creatoare, scriind și publicând câteva cărți de referință.
Uneia dintre ele: Scrisori deschide, neprietenilor (Editura ALMA, Craiova, 2009), am avut onoarea să-i scriu prefața, sub dudul de cinci ori secular din curtea de la Rotunda (Romanați) a strămoșilor prietenului nostru comun: Romulus Turbatu.
Din antecamera acestei cărți – lângă care strălucește, semeață, o alta, de pamflete politice, însumând vreo 800 de pagini, intitulată, hâtru: Parlamentarii de la Ciupercă -, vă propun să-i aducem un pios omagiu lui Florin Stama, prin evocarea următoare.
Trăiesc, trăim din plin sentimentul că ne aflăm într-o sală de disecție or într-o sală de operație.
În loc s-a se oprește timpul.
Totuși, ornicul nevăzut al lui Dumnezeu – cu suav necruțătoarea-i respirație de pâslă – de cale-și vede.
Chirurgul are un nume: Florin Stama.
Dar nu-i din lumea medicilor. Este licențiat al Facultății de Filozofie din București.
Se mândrește cu marii săi profesori, pe care i-a avut în București, la Ploiești și la Urlați.
Florin Stama – născut filosof. Nu făcut. Ca structură sufletească și umană. Nu ar recunoaște-o în ruptul capului. Niciodată.
Nimic mai străin de el decât gândul de a-ți vârî, ostentativ, degetele în ochi și de a-ți spune: ,,Uite cine sunt eu… Uite ce profesori și ce colegi am avut…,, .
Pentru că lamura ființei sale are adânc încrustate punctele cardinale – lăuntrice, nu exterioare – numkite bunul-simț, simțirea bună, justa măsură, moștenite din vremea vârstei de aur, copilăria, petrecută acolo, la pintenul Dealului Mare și sub umbele tainice ale Conacului celebrului boier Bellu, de la Urlați.
Moștenite, desigur, de la Mama Ficuța, care l-a așteptat mereu, până a închis ochii, să coboare, din când în când, în micuța gară Tomșani, ori să poposească, din automobilul directorial, în satul său natal: Loloiasca, județul Prahova.
Florin Stama nu s-a afirmat în domeniul cercetării filosofice, în care românii au dat, de altfel, puține, foarte puține piscuri, precum un Lucian Blaga, D.D. Roșca sau Constantin Noica.
Soarta a vrut altfel.
Sau harul, tot de Dumnezeu dăruit.
După un stagiu de profesor la Costeștii de Argeș, a intrat în presa scrisă, la Slatina, unde tocmai se înființase, în 1968, cotidianul județean Oltul.
După zece ani de jurnalistică în presa scrisă -, trece, în anul 1978, la Radio Oltenia Craiova.
Are nenorocul ca, în ianuarie 1985, semnalul sonor heraldic al Radioului Craiova – Oratoriul ,,Tudor Vladimirescu,, – să fie suspendat.
Florin Stama va fi, apoi, inspector la Serviciul Personal-Învățământ din cadrul Centralei Industriei Electrotehnice-Electroputere Craiova (care grupa 27 de uzine de profil și patru institute de cercetare din toată țara, Centrala având rang și structură de minister!).
Colaborează consecvent la ziarele Înainte și, apoi, Cuvântul Libertății.
În după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 – deși nimeni nu știa pe ce făgaș se va statornici lovitura de stat și contrarevoluția capitalistă -, Florin Stama are temeritatea de a redeschide Studiul de Radio Craiova, punând în undă, cu ajutorul a doi-trei tehnicieni, emisiunile atât de necesare Sudului României bulversate.
Aflat la vârsta deplinei maturități biologice și profesionale (avea 45-46 de ani) -, experimentatul om de presă Florin Stama clădește rapid, dar sigur, în doar câteva săptămâni de la viforul din decembrie 1989, colectivul redacțional și tehnic al Radioului Oltenia, la cârma căruia se va afla până în iulie 1996.
Își regăsește, din 1990 până prin 2007, cadența de metronom – implacabil, însă vibrând scânteietor -, aceea de realizator de emisiuni radio.
Extrem de semnificative sunt, pentru traiectoria lui Florin Stama, următoarele realități: reprezintă – împreună cu subsemnatul (redactor șef la Cuvântul Libertății), Romulus Turbatu (secretar de redacție la același cotidian) și Gabriela Păsărin – presa craioveană la Congresele de constituire a Uniunii Ziariștilor Profesioniști și a Societății Ziariștilor din România (3-5 mai 1990, Poiana Brașov), fiind membru fondator al acestora.
Face parte din consiliile naționale ale UZP, alese din 1990 până în 2012.
Este vicepreședinte, la nivel național, al UZP, în mandatul 1994-1996 și membru plin al Comitetului Director al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, din 1996 până în 2012.
În vara anului 2.000, Florin Stama este distins cu Ordinul Ziariștilor clasa I-aur, concomitent cu Eugen Simion (președintele Academiei Române), Adrian Păunescu, Octavian Paler, Al. Mironov, Mihai Miron, George Radu Serafim, Neagu Udroiu, Emanuel Valeriu, Adi Cristi, Ion Marin, Eduard Huidan, Romulus Turbatu și cel ce vă vorbește…

Acesta este, în sinteză, portretul marelui Om de omenie, prietenului desăvârșit, arhitectului și conducătorului de instituții de presă precum Radio Craiova: Florin Stama (supranumit, cu drăgălășenie, Tati), unul dintre cei mai valoroși jurnaliști de presă scrisă și vorbită din România de la cumpăna mileniilor al doilea și al treilea.

Acum, când ne despărțim de efemerul său trup de humă, să rostim, cu toții:
Te iubim, Tati. Te rugăm, iartă-ne.
Drum bun, Frate!

Iar pe Dumneavoastră, pe toți, vă îndemn să vă începeți ziua prin a rosti, înainte de a coborî din pat: Îți mulțumesc, Doamne Dumnezeule, pentru această nouă zi de viață. Umple-mi trupul și sufletul cu iubire și iertare și dă-mi forța să împlinesc voia Sfântului Tău Duh.
Puneți apoi piciorul drept pe covor și rostiți, făcându-vă semnul Crucii creștine: Cu Dumnezeu înainte, pornesc în această zi. Amin.
Dacă nu aveți timp (ceea ce ar fi un mare, foarte mare păcat) să rostiți, dimineața și seara, rugăciunea Tatăl nostru și rugăciunea de Slavă pentru Dumnezeu -, spuneți, cât se poate de des, Doamne, ajută! și Doamne, îți mulțumesc!

Iar pe Tati, iubiți-l în continuare.
O merită cu prisosință.
Și nu-l plângeți. El se rupsese de această lume răvășită de patimi de cel puțin doi-trei ani.
Faptul că a plouat în ziua când a adormit întru Domnul – adică s-a născut în cer, într-o dimensiune spirituală cu mult mai înaltă decât aceea de pe Terra -, dovedește că nu i-a părut rău să moară.
Doar s-a dus să se întâlnească, acolo sus, printre stele, cu tatăl său și cu Mama Ficuța.

Dumnezeu să-l ierte.
Dumnezeu să-l odihnească!
Drum bun, Frate!
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*