A FI LIBER ŞI STĂPÂN

24.07.13 by

FĂT-FRUMOSUL CRUCII

brazi cruciaţi mărşăluind în soare
au tăbărât prelucile din munţi
iar cruci de vulturi mântuiesc izvoare
şi ne aprind luceferii pe frunţi

cerul deschide porţi împărăteşti
din jar de cetini se smeresc altare
dinspre înalte nunţi de păsări ne vin veşti
clopot măririi-i vuieşte tot mai tare

…se isc-apoi amurgul de lumină
când se trezesc în pajişti şi pe coastă
toţi inorogii Maicii făr’ de vină

venit-a vremea de slăvire-albastră:
delir de flori şi raze de poveste
când Făt-Frumos spre Dumnezeu porneşte…
***

AICI

vuieşte simandra duhul de vecernii
văpăi de credinţă se aştern pe zare
Dumnezeu din schituri iscă sempiternii
lumina de jertfă se scaldă-n altare

mă dor munţi şi păsări când mă sui pe cruce
sângerează crinii izvor de-nviere
iar pământu-acesta mă-mbracă-n odăjdii
când sărut fierbinte coasta de-njunghiere

aici nu sunt singur – sunt cu neam şi fire
aici vin strămoşii pentru miruire
aici e poporul sfinţilor voievozi!

în lături Satană – voi leproşi irozi!
aici doar martirii învie când mor:
veneticii însă n-au nici trai nici spor!
***

PLOI INVERSE

cai de zei liliputani
puf de păpădie
prin văzduh golit de ani
trec spre reverie

transparenţe de frunzar
sfinţit de lumine
cheamă sufletul în jar
‘nalt alcov de bine

nu priveşte înapoi
orfeul în floare
zboară aripi pentru doi
rana nu-l mai doare

lasă straiul de păduri
liberă văpaie
fără sine – fără uri
suie-n chip de ploaie

nunţi de păsări s-au iscat
spărgând paradise
vor să vadă-ntins în pat
Dumnezeu de vise
***

COPAC ŞI BUŞTEAN

desiş de vieţi ‘nalt tămâiat de păsări
flori vinete-ţi vestesc apocalipsa
devin văzduh vagi făptuiri de lazări:
mă tem că nimeni nu ne simte lipsa

vâltori păduri ne-acoperă-amintirea
pământu-şi mulge pieptu-n mii de raiuri
dar în niciunul nu ne aflăm ştirea:
doar buhnele foşnesc tăcute graiuri

copac – crescut-am cu credinţă vie
am miresmat cu flori din zare-n zare:
buştean de am ajuns – eu nu-mi sunt mie

nici rost – nici chip – şi nici măcar cărare!
…amarul şi nefirea bătrâneţii
mi-ascultă doar cei somnoroşi – bureţii…
***

LUME FĂRĂ VIITOR

loviţi prea brusc în febra hămeselii
gândacii de gunoi hidos cabrează:
explozia de fugă – neagră-amiază
ne-ngroapă-n bale şi ne-ngreţoşează

lumea – haznaua asta ambulantă
cuprinsă-n spasme de nesaţ agonic
vomită peste ceasul electronic
iar cu „da vincii” nu-i deloc culantă

tot ce-a fost duh: lătùri de apoftegme
ce-a fost măreţ – ajuns-a scuipătoare
…de pe sub brâu – ne curg secreţii-soare

iar visul ni-l căutăm răscolind flegme!
…de-atâta scârbă – spasm şi fojgăială
c-ar putea fi şi-altfèl – ni-e îndoială…
***

RETRAGERE

„sărac să fii – vise să ai” – motto-ul
meu – exorcizând peştera de vampiri:
golgota dacă-i seacă de martiri
degeaba veţi slăvi – demenţi – ecoul

degeaba lăbărţează marea valuri
când Pasărea nu vine – necum stol:
nici Dumnezeu nu face vreun control
nici publicul n-aplaudă în staluri

urcaţi în munţi – sfinţi ai ultimei zile
aflaţi în piscuri – trâmbiţaţi de probă:
vor sâsâi – şerpi – uşierii-n robă

veţi fi zdrobiţi – de bolovani şi sile!
…unde-aş putea urechea s-o feresc
de clinchetu-uscat – de ban cămătăresc?
***

A FI LIBER ŞI STĂPÂN

…mereu mă uit în
urmă – şi greu recuperez – mă
uit – eu pe mine însumi – întârzii enorm (ceasuri, veacuri, eoni – şi
câte inerte – sau
vinovate de totală
imprecizie – proteice forme!) – şi
ce greu şi incert mă lipesc eu de
mine – „eu” ce-am fost – atât de greu se târăşte prin
ceaţa de vremi – spre a se firav
cu totul nesigur – întâlni într-un port înbeznat – cu
„minele” clipei de-acum – stană seacă – frustrat
aşteptătoare – sfinx golit de-orice noimă bătrână ori
vrere – de-orice
tresăriri de visare…

…şi tot nu am încredere – şi tot nu pot fi convins că
eu şi cu mine suntem o fiinţă – indiferent de
răbdarea-aşteptării: între noi persistă o
spărtură – o enormă prăpastie de nonidentitate
umilinţă – de frică – angoasă
veşnică spaimă de toate şi
înstrăinare de tot

mă simt – într-una – câine-nlănţuit şi-alungat şi-absurd
sălbatic bătut – gata
greţos să se gudure – pe lângă cel din umbră care – încă
nu i-a sfărâmat ţeasta – atunci când aşa i-a
venit – pur şi simplu – înfuriindu-se mistic – din senin şi
tiran

…de ce să trebuiască – terorizat şi
umil – în stânga şi-n
dreapta – prin beznă – să tot mulţumeşti
cuiva monstruos – violent ca seismul – mut şi atât de bogat
arhivar catastrofei – terifiant de bine
ascuns? – …de ce să existe – mereu – un
mai sus decât „tine” şi un mai
„tine” decât reuşeşti tu să fii şi să
ştii vreodată – de ce – mereu – să
te rogi – de ce nu poţi fi liber de
groaze şi – asemeni zeilor
splendid – stăpân peste
soartă – să fii?

…când mă spăl în cadă – şi simt
în palmă – săpunul întreg – lunecos – plin şi
oval – îmi zic: „dacă aş trăi
până când se va subţia săpunul ăsta – să se facă
aşa – cât un solz – iar eu – sub
solzul lui – în Peşte să mă preschimb – şi să lunec spre
Marea Liniştii Veşnice”…apoi
când scot dopul cadei – să dau afară
lăturile trupului meu – şi
simt cum – vorace – gaura de scurgere îmi trage şi-mi
suge – cu întunecată desfătare îmi
aspiră degetele de la
picioare – vâltorii murdare – învârtejite spre
josul cel mai de jos – îi şoptesc şi-i
rostesc – cu amărăciune
nostalgică – parcă-n descântec pe dos: „nu – nu voi mai
ajunge la vârsta
Solzului de Săpun – şi nu voi mai fi
preschimbat în
eliberat spre – ameţitoare – mările cereşti
Peşte…”

…uite aşa-mi fac de lucru – jocuri cretine cu
Moartea – în fiece final de
săptămână – jocuri cu
superstiţiile durabilităţii făpturii mele
sesizabile – vizibile – şi
mi-e ciudă pe mine – cât de
fraier – cât de exasperant de
fragilo-friabil mai sunt şi
nu ştiu cât chiar
rămân
*

…stând sub frunzar de salcâm – privesc
în sus – atât de sus – cum se străluminează creştetele
copacilor – în amurg – şi ascult
păsările cele fără de griji – cum zburătăcesc drept spre
lumină – cotropitoare umbre de fulgere
neînduplecate – mai
vii decât viaţa: „cât de liberi sunt copacii – cât
de insuportabil degajate sunt
păsările … – …eu
eu – oare eu ce pot face – să simt – cât de cât
că nu atârn – rob – de nimeni – că sunt
rege şi prinţ – ameţind de vâltorile stelare-ale
cerurilor – stăpân desăvârşit – deci – peste
Mine-Cel-Veşnic? – …cum oare să dumic şi să
scuip de pe buzele
mele – murdare de spuza timpului
soartă şi jug de vedere
orbită veghere?”

…ştiu acum – fără de greş
ştiu – că numai de voi lepăda greul
lutos al trupului – de pe umeri – şi-mi voi smulge
picioarele din soclul stâncos al pământului – şi le voi dezlega de
întunecat – blestemul
labirintului şi al
înmulţirii – al
vieţii pitite – încovoiate – puite şi-ncârligate
prudent – agăţate
cu degete şi cu
dinţii de degete – printre şoaptele meschine de
ierburi şi pânzi de paing – doar
dacă Demenţa Zborului Fără De Formă Ori
Scop – o voi creşte în nemernică
taină – copil de văpaie al
inimii mele – nimănui şi
cu nimic zălogite – doar
când – mut de minune şi
zbor – voi uita să mă numesc – cumva – pe
mine şi să mă strig – cândva – da
atunci când-fără-de-gând – în
El Ca În Nou Strai De Mine – mă voi umili – rază
în soare topită – gheaţă delirând în
gheţarul sublim – atunci abia – eu cel
desăvârşit liber – desăvârşit Eu-Fără-De
Mine voi fi – întru măreţ – măreaţă de tot
Nebunie: Singurul – Cosmic şi
Veşnic – EU

…translucid – precum
avântul de zbor – înger
fără de vizibilă aripă ori pană – ori
vinovată voinţă: extaz – deschis precum – mistic
Corola de Crin – fără amintiri ori
destin – toropită privire în cele patru
genuni răsărituri – şi-atât!

…şi El nu se uită-napoi – peste
umăr: ”…şi a văzut Dumnezeu că
e bine – …şi
a fost seară – şi a fost
dimineaţă”: ziua a OPTA
ESTE!
***

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*