21 iulie 1914 – Consiliul de Coroană de la Sinaia

17.02.13 by

În 2014, în iulie se împlinesc 100 de ani de la începerea primului război mondial, eveniment esenţial în procesul afirmării României ca stat independent prin coagularea celei mai mari părţi a teritoriilor româneşti.

La 21 iulie 1914 a avut loc Consiliul de Coroană care a consfinţit intrarea pentru doi ani de zile a ţării în neutralitate, făcând abstracţie de tratatul pe care îl avea cu Puterile Centrale, care cerea şi impunea intrarea în război alături de acestea.

Ştiam câte ceva despre aceste întâmplări datorită lecturilor anterioare. În urmă cu câteva zile am intrat în posesia Amintirilor politice ale lui I.G. Duca (trei volume) apărute în 1982 la editura Jon Dumitru-Verlag din München.

Declanşarea primei conflagraţii mondiale a fost generată de asasinarea moştenitorului tronului Austriei şi a consoartei acestuia la sfârşitul lunii iunie 1914 la Sarajevo. Duca descrie pe scurt contextul politic naţional şi internaţional. România încheiase încă din 1883 tratatul de alianţă cu zisele puteri în ideea de a crea o contrapondere relaţiilor politice dificile cu Rusia acelor vremuri. Acesta fusese ţinut în mare secret, foarte puţini români având cunoştinţă de el. Au fost chiar şi câţiva prim-miniştri cu guvernări episodice care nu au ştiut de existenţa lui. Tratatul se reînnoia la fiecare cinci ani prin semnăturile Regelui Carol I şi prim-ministrului în exerciţiu, ultima reactualizare aparţinându-i lui Titu Maiorescu, efectuată în 1913, în ajunul războiului cu Bulgaria. Documentul stipula, printre altele, obligaţia României de a intra în luptă contra oricărui agresor care ar fi vizat una din cele patru ţări semnatare (Austria, Germania, Italia şi România).

Chestiunea centrală a Consiliului de Coroană a fost aceea de a stabili dacă sunt întrunite condiţiile tratatului şi anume cine este agresorul. A fost evident pentru participanţi că iniţiatorul războiului a fost chiar Austria şi concluzia care s-a impus a fost că României nu-i revine nici o obligaţie contractuală, deoarece nu fusese atacat un membru al Triplei Alianţe, ci un component al acesteia declanşase ostilităţile împotriva Serbiei.

În aceste condiţii, propunerea majorităţii covârşitoare a celor prezenţi în după-amiaza zilei de 21 iulie 1914 la Peleş, cu doar două excepţii (Regele Carol I şi P.P. Carp) a fost de menţinere a neutralităţii faţă de beligeranţi. Această hotărâre a fost unanim apreciată şi susţinută de toată clasa politică a acelor vremuri. Poporul a susţinut cu entuziasm hotărârea puternicilor zilei. Au urmat doi ani de mari eforturi pentru pregătirea războiului ce avea să consfinţească apariţia României dodoloaţe.

www.omniscop.ro

Leave a Comment

*