„Miracolul” de la …Moineşti

01.08.11 by

„Miracolul” de la …Moineşti

De mai mulţi ani, Spitalul Municipal de Urgenţă Moineşti, prin managerul său – dl dr Adrian Cotîrleţ – a devenit locul unde, vară de vară, la sfârşitul lunii iulie, remarcabili chirurgi din colţuri îndepărtate ale Europei se întâlnesc, etalându-şi măiestria în abordarea unor cazuri chirurgicale, adeseori extrem de dificile. De peste zece ani, ca jurnalist şi prieten, sunt prezent din când în când pentru scurte vizite de documentare. Şi de fiecare dată schimbările constatate, incredibile în condiţiile şi la mentalităţile din România îmi dau un sentiment reconfortant că mai avem o şansă de a ne redresa şi că „fenomenul Moineşti” poate fi un model de urmat pentru oricine doreşte realmente să lase ceva în urma lui. Şi trebuie să menţionez că vorbim nu despre un spital privat ci despre unul din reţeaua publică, unitate aflată, înainte de a veni la conducere actualul manager, pe punctul de a fi desfiinţată.

„Acolo se întâmplă ceva!”

Intervenţii chirurgicale transmise în timp real din blocul operator în sala de conferinţe, un dialog continuu între medicul ce opera şi participanţii la lucrări, posibilitatea de a pune întrebări şi de a da pe loc răspunsuri ori chiar de a focaliza zone de interes din câmpul operator, arătând „pe viu” cum se poate aborda o dificultate sau alta…

Deşi eram, alături de ceilalţi participanţi, în spaţiile moderne ale pensiunii Montana din Slănic Moldova – locul unde s-au desfăşurat sesiunile ştiinţifice ale Ediţiei a V-a Zilele Medicale ale Spitalului Municipal de Urgenţă Moineşti, mă simţeam ca şi cum aş fi fost în sala de operaţie alături de echipa de intervenţie.

O mână pe creştetul bolnavului – gest de mângâiere înainte de anestezie, făcut de dna conf dr Ioana Grigoraş, Spitalul Clinic de Urgenţă, Sf. Spiridon din Iaşi

(foto: dr Sergiu Rău, SMU Moineşti);

La rândul lor, cei invitaţi să facă intervenţii, unii din ţară – Iaşi şi Bucureşti, alţii din ţări europene, mărturiseau că în sala de operaţie, alături de echipa spitalului gazdă, s-au simţit mai bine ca acasă…

De mai mulţi ani, SMU Moineşti prin managerul său – dl dr Adrian Cotîrleţ – a devenit locul unde, vară de vară, la sfârşitul lunii iulie, remarcabili chirurgi din colţuri îndepărtate ale Europei se întâlnesc, etalându-şi măiestria în abordarea unor cazuri chirurgicale adeseori extrem de dificile. Reportajele publicate despre Spitalul Municipal de Urgenţă din Moineşti au stârnit interes şi curiozitate din partea cititorilor. Şi n-au rămas fără urmări; manageri ai unor unităţi medicale sau chiar din Guvern, preşedinţi şi directori ai CNAS sau din filialele din judeţe au ţinut chiar să viziteze spitalul şi să-şi poată forma cu ochii lor o imagine. Fireşte, ne-a bucurat că aceste vizite şi declaraţiile făcute jurnaliştilor ori cele consemnate în Cartea de Onoare a SMU Moineşti au confirmat ori chiar au depăşit pe latura lor pozitivă cele consemnate de noi. Participând ca jurnalist la întreaga serie de evenimente – şi numai la acestea – ai deja o platformă pentru comparaţii şi poţi surprinde, poate ceva mai uşor fiind în afara sistemului, puncte de vedere, tendinţe, particularităţi…

Cu aproape zece ani în urmă, întrebam un director dintr-o unitate similară dintr-un alt municipiu: „Cunoaşteţi Spitalul Moineşti?“ „Mda, mi-a răspuns, cu o indispoziţie vizibilă, am citit câteva ceva în Viaţa medicală. (…) S-au băgat bani de la Petrol!“ Trecuseră cinci ani, mă aflam din nou în aceeaşi zonă şi am adresat aceluiaşi director, acum manager, aceeaşi întrebare. „Nu mai pot să zic că e mâna celor de la petrol. Întreprinderile petroliere au ajuns oale şi ulcele. Nu mai pot să zic nici despre partid… PSD-ul a trecut în opoziţie. Şi dacă spitalul din Moineşti şi managerul au rămas, ba chiar s-au dezvoltat de la o lună la alta, înseamnă că acolo se petrece ceva!“

Moineştiul are astăzi un spital municipal şi de urgenţă cotat ca fiind un brand al zonei, are o echipă performantă, este prezent prin medicii săi cu lucrări la manifestări de elită europene şi mondiale, are deja tineri care lucrează în centre de cercetare medicală şi clinici importante din Vest, a încheiat ori derulează proiecte importante de milioane, poate chiar miliarde uneori, de euro, a înfiinţat compartimente noi, şi-a schimbat echipamente moderne, înlocuindu-le cu altele şi mai performante…

Prof dr Wilhelm Friedl, clinica Aschaffenburg, Germania:

Nu înveţi din cărţi sau din ce povesteşte un altul… Înveţi operând!

– Dle profesor, cum găsiţi, din perspectiva dv, spitalul din Moineşti?

– Am văzut mai multe spitale din România. Există diferenţe enorme Aici, la Moineşti, este foarte uimitor. Spitalul este foarte curat, organizat perfect, cu posibilităţi să acorde servicii de calitate maximă, raportat la rangul unităţii… Toate funcţionează mult mai bine şi cu mult mai mult interes faţă de ceea ce am văzut în alte regiuni unde lipsurile copleşesc medicii şi-i fac să nu mai fie motivaţi.

Cu două zile înaintea aceste discuţii, dl prof dr Wilhelm Friedl împlinise 59 de ani. A plecat din ţară în 1972, ne spune cu mândrie că este şvab bănăţean şi s-a născut la Timişoara, la 28 iulie în 1951. Lucrează la clinica de Ortopedie, Traumatologie şi Chirurgia mâinii din Aschaffenburg, din Germania. A mai fost în România, dar este pentru prima dată la Moineşti. Tocmai încheiase cu succes o intervenţie dificilă, după o tehnică proprie, premieră chirurgicală la noi în ţară, după o scurtă pauză urma să intre iarăşi în sala de operaţie.

– Mi-a vorbit despre dv cu admiraţie dl prof dr. Dan V. Poenaru din Timişoara…

– Ca timişorean, am multe contacte cu oraşul în care m-am născut, mulţi doctori şi din Timişoara, şi din Iaşi, Constanţa, Bucureşti au făcut stagiul lor în clinica mea din Germania, sunt 30 de medici care până acum au făcut stagii la noi… Mă bucură întotdeauna când pot oferi din experienţa mea în tehnici noi; dar nu numai tehnici, mai este important şi sistemul de organizare şi de a promova eficienţa în folosirea resurselor medicale… La noi eficienţa este un criteriu esenţial, fiecare minut este calculat, se urmăreşte cum anume este folosit, care este raportul timp/cost/eficienţă. În asta stă de fapt esenţa managementului medical; resursele sunt limitate, şi la noi sunt limitate, numai că la noi limita este la un alt nivel. Tratăm toţi pacienţii, la orice vârstă, şi peste 90 de ani şi pacienţi tineri… Resursele sunt limitate şi trebuie folosite optimal. Şi în acest sens, din experienţa mea, pot oferi ceva esenţial şi colegilor din România… Iar asta aduce până la urmă şi relaţii şi cunoaştere reciprocă, şi evident apreciere şi respect pentru colegii care fac realmente progrese semnificative.

– Prin ce diferă tehnicile folosite de dv?

– Vom folosi pentru stabilizare – inclusiv la operaţiile făcute aici –componente dublu T profil, în capul şi gâtul femural, astfel reducând riscul de cut-out aproape la zero şi evitând orice mişcare de rotaţie; este important ca pacienţii să fie în stare să apese cu plină greutate din prima zi după intervenţie… Este vorba de reducerea timpului de spitalizare şi de recuperare şi de economii. Mobilizarea este importantă, şi dintr-un alt motiv: la pacienţii vârstnici există risc de complicaţii: pneumonie, infecţii urinare… Şi astea pot fi evitate printr-o mobilizare rapidă şi eficace…

– Care sunt elementele critice ale unei asemenea intervenţii?

– Întotdeauna tehnica trebuie să fie stăpânită de chirurg: poziţionare corectă a pacientului, şi stabilă în timp, pe o masă de extensie, inserţia la punctul exact trohanterian şi plasarea ghidului în gâtul femural… Dacă aceste operaţii sunt corecte, totul decurge normal, leziunile sunt mai mici, recuperarea post operatorie e mai rapidă. Problemele apar atunci când nu se respectă necesităţile ce ţin de o anumită tehnică operatorie. Desigur, e nevoie de un anumit echipament, este importantă şi educaţia tehnică a echipei. Altfel, poţi face mici greşeli care au consecinţe mari…

– Echipamentele de la Moineşti sunt satisfăcătoare?

– Desigur, există mult mai multe posibilităţi în clinici specializate de Ortopedie -Traumatologie, dar sunt bucuros să constat că dotările de la Moineşti sunt suficiente pentru a face operaţiile corect.

– Cât costă în Germania o intervenţie de felul acesta?

– La noi, decontările se fac după un anumit DRG – Diagnosis Related Groups – este important cât stă un pacient în spital, sunt importante diagnosticul, terapia şi comorbiditatea, toate sunt preluate de indicatori; o operaţie precum cea făcută astăzi la Moineşti, la noi va costa cam 5000 de euro. Parte importantă din aceste costuri vin din costurile cu personalul (salarii, pregătire); după cum ştiţi nivelul salariilor este mult mai mare în Germania decât în România…

– Sunt asemenea practici – de a invita să opereze profesionişti din alte centre – şi în Germania?

– Da, sunt peste tot… sunt ceva obişnuit. Este foarte important să te informezi; ori să inviţi pe cineva în spitalul tău, ori să trimiţi pe cineva într-un centru… Nu ajunge să citeşti o lucrare pe Internet sau într-o publicaţie medicală, ori să urmăreşti o conferinţă pe acea temă. Trebuie să vezi „pe viu” cum să face, trebuie să fii prezent alături de cel care face o intervenţie… Medicina şi în mod particular specialităţile chirurgicale sunt domenii prin excelenţă practice… Nu înveţi din cărţi sau din ce povesteşte un altul… Înveţi operând… Pe urmă, nu tot ce este nou trebuie întotdeauna făcut, dar trebuie să ştim care sunt dezvoltările actuale, ca să decidem ce e mai bine pentru necesităţile spitalului local. Şi când spun necesităţi, mă gândesc în primul rând la pacienţii care vin şi la problemele lor, ce tipuri de operaţii sunt solicitate… Cei care se adresează spitalului şi aşteptările lor (cele cu frecvenţă mare) dictează, definesc dacă vreţi, nevoile unui spital… Şi-atunci, managerul, informat fiind, poate decide ce trebuie să introducă, de unde poate să preia o procedură nouă… Şi mai este ceva: nu poţi deplasa dintr-un spital mic în diferite locuri din ţară sau din Europa echipa de la Ortopedie sau de la ORL sau de Chirurgie laparoscopică… Dar poţi, cu infrastructura existentă la Moineşti şi cu o bună selecţie a invitaţilor, să faci în câteva zile, aici, în echipe mixte, din spital şi din exterior, toate aceste operaţii… Este, într-un timp scurt, un pas uriaş spre mai departe…

Dr Romeo Dumitrescu, reprezentant al ministrului sănătăţii:

„Am intrat în spital şi-am făcut: Oaaau!“

„(…) Toţi cei care aţi luat cuvântul în deschidere l-aţi lăudat pe dl dr Adrian Cotîrleţ. Dar ştiţi pe cine trebuia să lăudaţi pentru toate cele ce s-au făcut aici?! Pe dna dr Cotârleţ, care i-a fost alături în toţi aceşti ani. Nimic nu este întâmplător… Iar reacţia pe care am avut-o astăzi văzând spitalul şi diferenţele faţă de vizita de acum doi ani, acum trei ani, faţă de perioada cealaltă când se construia şi spitalul sau faţă de anii de după 90 când era cât pe ce să fie desfiinţat, le-am văzut pe toate în oraşul acesta, dar ceea ce am văzut astăzi, aici, n-am mai văzut nicăieri: Am intrat în spital şi-am făcut: Oaaau! Acest spital, pentru Ministerul Sănătăţii, aşa cum spuneau şi dl ministru şi dl secretar general al Ministerului, este un exemplu: un spital care să nu aibă datorii, dezvoltându-se firesc, natural, model pentru celelalte unităţi. Şi chiar un centru metodologic, lucru rar pentru unităţile medicale din provincie, care nu sunt prinse – nu încă – în reţeaua centrelor universitare.

De-acum, la alte vizite, când voi auzi directori de spitale plângându-se: Păi, n-avem bani! Iată că unul care n-are bani a făcut ceva; şi a făcut la nivel internaţional; şi continuă să facă lucruri incredibile, chiar şi pe vreme de criză. Îl felicit din tot sufletul, felicit tot colectivul spitalului şi pe cei din Consiliul local Moineşti şi din Consiliul Judeţean şi din Prefectura Bacău şi promit să le ofer tot ajutorul pe care pot eu să îl dau ca prieten, ca mason şi ca moineştean!“

„Omul sfinţeşte locul”

Dl. conf. dr. Florin Mitu, UMF „Gr. T. Popa” din Iaşi, şeful secţiei de Recuperare cardiovasculară de la Spitalul de Recuperare din Iaşi, a susţinut cursul: „Sindromul metabolic – actualităţi şi controverse”.

Ce v-a determinat să veniţi la Moineşti?

-Unul dintre cei care se ocupă de organizare, dl dr Marian Turiceanu, mi-a fost student şi ulterior a şi fost cadru didactic în secţia pe care o conduc… El ne-a invitat să ţinem aceste cursuri. Ceea ce am spus puţin mai devreme că „omul sfinţeşte locul”, la Moineşti într-adevăr s-a adeverit. Datorită managerului spitalului, dl dr Adrian Cotîrleţ, echipei pe care a adus-o şi a format-o în ultimii ani, s-au realizat aici lucruri extraordinare. Şi într-adevăr pare, aşa cum am spus şi în plen, un miracol. Să nu uităm că toate astea se întâmplă în România. Să aduci un spital municipal la cote de spital de înaltă calificare şi de performanţă – prin aparatura existentă, prin oamenii care lucrează şi prin ceea ce ei izbutesc să facă – cred eu că reprezintă un etalon şi un model pentru toate spitalele din ţară.

Dr. Ramon Vilallonga, Spitalul Universitar Barcelona:

„Fiecare dintre noi avem de învăţat din ceea ce s-a făcut aici, la Moineşti”

„(…) Este prima dată când vin în Spitalul Moineşti şi doresc să spun că am fost realmente impresionat de nivelul foarte ridicat al secţiilor de Chirurgie şi de ATI. Condiţiile oferite, calitatea serviciilor de asistenţă medicală pre şi post operatorie şi competenţa cadrelor din unitate sunt la nivelul celor mai bune unităţi medicale din Europa şi din lume. Este un schimb util de experienţă, de idei şi, recunosc, fiecare dintre noi avem de învăţat din ceea ce s-a făcut şi continuă să se facă aici, la Moineşti.”

Dr Dan Şerban, preşedinte al Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor:

„Oamenii aceştia au înţeles că trebuie să privească instituţia medicală dincolo de serviciile pe care le oferă…“

– Dle doctor, dv nu sunteţi doar preşedinte al Consiliului de acreditare al spitalelor, continuaţi şi activitatea medicală. Nu e riscant să aduci medici importanţi, profesori chiar, ca să opereze cazuri dificile, unele chiar imposibile?

– Cineva, trebuie să împingă lucrurile mai departe. Sigur, există riscuri; dar o instituţie medicală trăieşte prin calitatea serviciilor pe care le oferă… Dar şi prin servicii diversificate. Cu cât eşti cu un pas înaintea concurenţei, eşti mai bun şi eşti mai căutat… ori aici s-a înţeles şi acest lucru: dacă nu concurezi, dacă nu eşti cu un pas înaintea celorlalţi, n-ai nici o şansă să te dezvolţi. Şi nu ai nici o şansă să fii accesat ca serviciu medical… Oamenii de aici au înţeles ce au de făcut, au înţeles că trebuie să privească instituţia medicală dincolo de serviciile pe care le oferă… Şi o privesc exact aşa cum este: ca pe o instituţie care vine în întâmpinarea aşteptărilor populaţiei şi îşi adaptează, îşi diversifică şi dezvoltă serviciile medicale de care oamenii au nevoie la un moment dat. Şi pacienţii …vin la Moineşti! Şi din capitala judeţului, şi din alte judeţe. Dacă vreţi, este o valoare în plus adusă serviciilor. Cum ar fi o întreprindere care face maşini şi le face mai performante, în aşa fel încât să participe la Formula 1. Asta face echipa de aici şi e lăudabil…

– Cum aţi descrie, în câteva cuvinte, „fenomenul Moineşti?

– Cineva, într-un oraş cu 30 de mii de locuitori, s-a gândit că poate să facă mai mult decât se aştepta de la el. Şi a făcut! Şi spitalul este accesat şi de dincolo de zona limitrofă, şi numărul de bolnavi care vin aici depăşeşte populaţia arondată. Am văzut, recent, o statistică: sunt peste 100.000 de persoane care accesează serviciile oferite de SMU Moineşti. Vin din capitala judeţului, vin din alte judeţe… Ori asta însemnă, implicit, o recunoaştere a calităţii actului medical. Dacă numărul celor care vin creşte de la an la an, asta înseamnă că este „un focar de calitate”. Şi în focarul acesta de calitate s-a găsit o echipă care să-şi dorească şi mai mult. E remarcabil. Sincer, sunt uimit. Când auzeam de Moineşti, gândeam: „Vai de mama lor…!“ Şi, iată…!

Remember 2009

Pentru cititorii reportajului publicat acum, voi reproduce un fragment din interviul realizat în iulie 2009 cu dl dr Adrian Cotîrleţ, managerul SMU Moineşti, publicat la începutul lunii august 2009, în Viaţa medicală (fragment reprodus cu acordul dlui dr Mihail Mihailide, la acea dată director general al săptămânalului Viaţa medicală, dealtfel şi creatorul acestei prestigioase publicaţii, singulare în România).

– Acum, la sfârşitul lucrărilor, privesc încă  programul manifestării şi tot nu-mi vine să cred. În două zile au fost efectuate de către invitaţi din afara spitalului – sub conducerea lor – 12 intervenţii chirurgicale, multe de o mare dificultate: dl dr Adrian Lobonţiu – două protezări gastrice cu ESOFIX la doi pacienţi cu reflux gastroesofagian şi hernie hiatală, dl prof. dr. Antonello Forgione (Milano)  şi dl dr Ramon Vilallonga (Barcelona) o operaţie de colecistectomie realizată transvaginal prin tehnica NOTES,  dl prof dr. Doru Filipescu şi dl dr Lucian Diaconescu (Sp. Sf. Ioan Bucureşti) o ligamentoplastie folosind tehnica Hamstring la un pacient cu instabilitate cronică anterioară a genunchiului drept şi apoi o meniscectomie parţială pentru o leziune de menisc intern, o cură laparoscopică a herniei ombilicale şi întărirea peretelui cu plasă, condusă de dl prof dr Nicu Iordache, Bucureşti, colecistectomie laparoscopică folosind single port (dl dr Ramon Vilallonga şi dl prof. dr Nicu Iordache), inserţie de bandeletă suburetral, dg. cistorectocel cu incontinenţă urinară la efort (operaţie condusă de dna dr Ivona Lupaşcu, Spitalul Cuza Vodă din Iaşi), trei operaţii de cataractă – extracţie extracapsulară a cataractei prin facoemulsificare  cu implant de cristalin foldabil… V-aţi asumat o serie de riscuri şi de responsabilităţi aducând chirurgi de renume să opereze la Moineşti. Şi-au asumat şi cei care au venit riscuri. Care au fost raţiunile dv? Ce motive au condus către acest program operator atât de complex?

– Sunt două motive care m-au ghidat: în primul rând pentru bolnavi, care au beneficiat astfel de echipe complexe, de înaltă competenţă profesională şi au beneficiat, gratuit, de materialele folosite în aceste operaţii care, altfel, ar fi fost suportate în mare parte sau în totalitate din buzunarul propriu. La operaţiile pentru cataractă, costurile cristalinului sunt suportate parţial de Casă… Sau bandeletele pentru operaţiile făcute în sala de Ginecologie. Nu mai spun de operaţiile efectuate de dl dr Adrian Lobonţiu, al căror cost standardizat este de 3000 de euro, fără TVA. Sunt sume considerabile pentru condiţiile noastre. Se adaugă siguranţa şi încrederea asociate unor intervenţii făcute realmente de mari profesionişti. Al doilea motiv a vizat colectivul din compartimentul respectiv.  Să operezi alături de doctorul Lobonţiu, de profesorul Antonello sau de dr Ramon Vilallonga – la nivelul chirurgiei mondiale – este o experienţă. De câte ori am dorit să introduc în spitalul Moineşti o tehnică nouă – şi asta ţine deja de 15 ani – am invitat (din România sau din afara ţării) acel specialist cunoscut ca fiind printre cei mai buni, cu experienţă vastă. Am făcut la fel şi pentru Zilele Medicale, şi în anii anteriori şi acum. Pentru artroscopie, medicul nostru şi-a luat atestatul în luna mai 2009. M-am gândit, fireşte, să aduc o echipă ultraperformantă – şi mulţumesc dlui prof. dr. Doru Filipescu de a fi acceptat invitaţia – astfel ca şi medicii tineri din Spitalul Moineşti să participe la operaţie alături de ei, să se stabilească un feed-back, să stabilească posibile contacte pentru viitor (este o deschidere şi pentru o carieră profesională a medicilor în formare, şi pentru viitoare teme de cercetare), la fel la Ginecologie: dna prof. dr. Ivona Lupaşcu, şefa clinicii de Obstetrică-Ginecologie de la Maternitatea Cuza Vodă din Iaşi, cu o experienţă impresionantă în folosirea bandeletelor în rezolvarea unor cazuri de incontinenţă urinară de efort. Am căutat să dăm un imbold pentru medicii din spitalul nostru, interesaţi în anumite specialităţi, în anumite direcţii chirurgicale… Ortopedul nostru este tânăr, oftalmologul – unul dintre ei – este tânăr, la Ginecologie sunt doctoriţe tinere. Dna dr Corina Neacşu, care a făcut echipă  cu dl dr Adrian Lobonţiu, la fel un medic tânăr, a primit aprecieri la superlativ.

– Mulţi dintre cei intervievaţi şi-au exprimat admiraţia şi surpriza că aţi putut asigura aici, la Moineşti, suportul financiar ale unei manifestări de o asemenea anvergură. Nu este uşor nici pentru clinici universitare cu tradiţie să facă asta. Eu surprind însă şi o altă dificultate: efortul şi timpul investit pentru a asigura suportul profesional şi logistic al unei manifestări de asemenea anvergură.

– Este foarte bună remarca dv. Pentru mine a fost extraordinar de greu să asigur suportul profesional. Dacă pentru partea de telemedicină am avut sprijinul Romtelecom Bacău – ei au asigurat şi posibilitatea de a urmări de la distanţă operaţiile şi de a dialoga cu medicii din sălile de chirurgie, celelalte părţi sunt mai greu de văzut şi de controlat. Ca să pot aduce la Moineşti chirurgi de marcă este nevoie ca să fie un anumit interes din partea celor de aici. Ori entuziasmul medicilor şi dorinţa lor de a se perfecţiona sunt mult mai scăzute decât în urmă cu zece ani, când am pornit această reformă. Şi îmi asum toată răspunderea când spun asta. Există atracţia foarte mare exercitată de manifestările ştiinţifice de afară şi e foarte bine că medicii doresc să participe să se poată compara, dar să se ducă la manifestări şi nu pentru altceva, şi eu am încurajat aceste participări. Numai că afară, la congrese, nu au posibilitatea să opereze alături de un chirurg de talia dlui dr. Lobonţiu, numărul unu în chirurgia robotică,  sau dl prof dr Antonello, deschis la nou, extrem de inventiv. Este greu să asiguri cele două elemente fără de care nu se poate face un simpozion:  participanţii  şi, pe de altă parte, lectorii şi, nu în ultimul rând, chirurgii care să vină să opereze la Moineşti. Trebuie să-i convingi că pot găsi aici suportul tehnic necesar unor intervenţii de anvergură, că pot găsi cadre medicale – şi medici şi asistente – capabile să răspundă celor mai dificile solicitări şi capabile de adaptare. Au fost profesori universitari, prezenţi pentru prima dată la Moineşti care mi-au spus: „Vin dacă mă asiguraţi că în sală vor fi o sută de invitaţi!” Şi-au fost: peste 250 de participanţi medici! Este, cred, fără falsă modestie, o reuşită. Şi au venit nu la Iaşi sau la Bucureşti sau la Cluj, ci la Moineşti. Au fost în aceste zile, aici, 49 de profesori universitari din aproape toate centrele mari din ţară. Au mai fost, în prima zi, alţi 250 de participanţi, cadre medicale medii. Şi medicii care au asistat la lucrări au fost realmente uluiţi de nivelul ştiinţific al comunicărilor, de buna pregătire a asistentelor. Şi asta s-a văzut şi în echipele operatorii. Cât priveşte intervenţiile, medicii coordonatori au fost puşi în condiţii nu tocmi uşoare: tehnică nouă, bolnavi dificili, de exemplu pentru femeia operată de dl profesor Antonello – colecistectomie laparoscopică prin tehnica NOTES, cu evacuare prin orificii naturale – erau prezente foarte multe aderenţe de la intervenţii anterioare, pe de altă parte, era o bolnavă care nu născuse niciodată şi accesul retrouterin a fost deosebit de anevoios. Sunt multe detalii care nu se văd, dar pe care trebuie să le prevezi, să le gândeşti în prealabil, să cauţi – sau să găseşti ad-hoc – rezolvări… Şi toate astea nu se pot face de unul singur. E nevoie de implicare, de dăruire, toţi trebuie să fie motivaţi. Şi fiecare om are rezistenţe, interese care diferă de ale celorlalţi.

E greu, e din ce în ce mai greu…”

Prof. dr. Antonello Forgione, Spitalul Niguarda, din Milano:

Ultima frontieră a chirurgiei minim invazive

– Domnule profesor, vă rog să prezentaţi pe scurt noutatea intervenţiei chirurgicale efectuată la Moineşti, în cursul dimineţii de 25 iulie.

– A fost o intervenţie complexă, „fără cicatrice”. Asta înseamnă că se practică chirurgie în cavitatea abdominală, trecând instrumentele prin orificii naturale – stomac, vagin, rect – şi astfel putem opera fără să lăsăm la vedere cicatrice. Este ultima frontieră a chirurgiei minim invazive Este o tehnică nouă. A fost inventată în Statele Unite, apoi s-a dezvoltat doar în câteva centre din lume. Ultimii doi ani au fost foarte importanţi pentru dezvoltarea tehnicilor NOTES, fiind aplicată pe circa o mie de cazuri. Pentru a practica acest tip de intervenţii nu este nevoie doar de un chirurg ci şi de echipamente medicale performante, de o echipă de specialişti foarte bine pregătită. Iar aceste condiţii se întrunesc aici la Moineşti. Ca să foloseşti această metodă ai nevoie de un ginecolog în echipă şi de un gastroenterolog, dar avantajul este maxim pentru pacient. Pe abdomen nu rămâne nici o cicatrice, nu sunt dureri postoperatorii şi se reduc riscurile unor infecţii după intervenţia chirurgicală.

– V-aţi putut sincroniza cu o echipă realmente necunoscută? Nu v-a fost greu?!

– Pentru nici un chirurg nu este uşor să meargă şi să opereze într-un alt spital, mai ales când nu cunoaşte ceilalţi membri ai echipei. Dar aici la Moineşti totul s-a petrecut foarte bine, toată lumea a fost foarte bine pregătită. Eu am fost foarte mulţumit de echipa chirugicală, din care au făcut parte dl prof dr Nicu Iordache, din Bucureşti, un rezident al profesorului Iordache, de asistentele din blocul operator, dna Elena Mihalache şi celelalte. Este foarte important să fie o foarte bună colaborare între chirurg şi asistente şi noi am lucrat foarte bine împreună. Reuşita unei astfel de intervenţii complexe presupune şi o echipă performantă.

– Dv aţi deschis şi fronturi noi în cercetarea medicală. Ce teme vă preocupă?

– Cercetările sunt orientate către noile tehnologii şi instrumente mai puţin dezvoltate şi mai puţin folosite de chirurgi astfel încât aceste metode să fie cât mai uşoare posibil pentru cei care le folosesc, cât mai accesibile. Deocamdată intervenţiile sunt mai degrabă o combinaţie între laparoscopie şi endoscopie, dar nu există instrumente speciale pentru tehnica NOTES. Şi de aceea foarte multe  echipe de cercetare din toată lumea lucrează împreună cu firmele producătoare cu scopul de a crea instrumente speciale pentru acest tip de tehnică, astfel încât să fie uşurată munca chirurgului. Fireşte că şi avantajele pentru pacient vor fi maxime.

– Cum anume veţi colabora cu Spitalul Moineşti?

– Noi avem deja o foarte bună colaborare. Eu o să invit chirurgii din Moineşti la Milano pentru training şi pentru dezvoltarea tehnicilor chirurgicale şi invers. Este un moment favorabil noilor tehnici, sunt şi companii interesate din Germania, Statele Unite, sunt grupuri de cercetare prezente în Italia, în Franţa… Se încearcă să se creeze un consorţiu şi un centru de cercetare pentru dezvoltarea noilor tehnologii. Este important să se cunoască, direct, ce este necesar unui chirurg în timpul intervenţiilor. Asemenea proiecte de cercetare nu se pot realiza decât în echipe interdisciplinare… dezvoltând tehnicile chirurgicale, dezvoltând chirurgia robotică şi chiar chirurgia micro-robotică. Se deschid, practic, posibilităţi nelimitate. Şi se pot face – sub controlul chirurgului – intervenţii chirurgicale de mare fineţe. Cu riscuri minime, fără cicatrice, fără dureri, cu un timp de spitalizare redus la minimum.

Prof. ing. Josephine Kohlenberg, Telecom&Management Sud-Paris:

„În străinătate, sunt foarte, foarte rari manageri cu asemenea performanţe”

„Întâi un «Bravo!» pentru organizare. Ceea ce s-a văzut foarte puţin au fost echipele implicate în culisele manifestării, cu răspunderi concrete, de care s-au achitat la timp. Remarcabil, au participat în anume verigi ale organizării nu numai medici, dar şi asistente, nu ştiu dacă şi infirmiere, personal administrativ. Practic, toată lumea a fost mobilizată, fiecare a avut sarcini precise. Şi fără asta nu ar fi fost posibil, ca în paralel, în compartimente diferite şi în locuri diferite, la ultimul etaj, unde s-a inaugurat un spaţiu modern pentru administraţie, în sălile de operaţie sau în sălile de conferinţe, totul curgă aşa de bine. Ţinuta, începând de la cea vestimentară, atitudinea faţă de invitaţi, toate au fost ireproşabile. Este o performanţă, iar asta spune multe. Oaspeţii, indiferent de unde au venit au fost primiţi cu mare căldură, indiferent de ora sau ziua la care au sosit, fiecare ar fi putut să spună că s-a simţit în centrul atenţiei. Secretariatul, responsabilii de săli, în toate sălile de conferinţe, cei care au asigurat transportul de la Moineşti la Slănic Moldova, însoţitorii celor care au dorit să viziteze secţiile, toţi şi-au făcut datoria după un program riguros. N-am observat momente de ruptură, persoane care să nu ştie ce anume au de făcut. Şi  a fost un program flexibil şi ramificat: conferinţe, cursuri, o sesiune a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, cu tema „Împreună pentru sănătatea comunităţii”, o diversitate tematică a lucrărilor, unele strict medicale, altele din domenii apropiate, dar cu impact în medicină sau în managementul medical…

S-au abordat subiecte medicale din mai multe specialităţi, nu a fost doar un congres pe teme chirurgicale – deşi a dominat chirurgia în intervenţiile operatorii şi dezbaterile din sală pe marginea lor – au fost şi teme de Medicină internă, gastroenterologie, Cardiologie şi recuperare, sindromul metabolic şi chiar şi prezentări din activitatea unor medici de altădată, o pledoarie pentru simţul clinic, admirabil argumentată (dl dr Virgil Răzeşu), lucrări de statistică medicală, IT, management. Personal, apreciez inovaţia. Şi cred că au fost binevenite şi utile şi de impact aceste intervenţii operatorii… Trebuie încercat noul…

Eu nu am înţeles cum de izbuteşte dl dr Adrian Cotîrleţ, managerul unităţii, să-şi  mobilizeze colegii în acest fel. Şi nu numai personalul spitalului, ci şi o întreagă reţea de oameni din teritoriu, din instituţiile locale, de la nivelul judeţului, inclusiv factori politici, în aşa fel încât toţi să conlucreze în acelaşi sens. Am fost impresionată. Mobilizând oameni în jurul spitalului, se mobilizează o întreagă regiune. În România nu ştiu cum stau lucrurile, dar în străinătate cei care reuşesc aşa ceva sunt foarte, foarte rari. S-a pus suflet. Şi când pui suflet, devine molipsitor, efectele se amplifică în cascadă. Asta nu găseşti pe Internet şi nu citeşti nici în presa scrisă. Aşa ceva trebuie să vezi. Şi merită să vezi.

Inimi care bat pentru SMU Moineşti

În finalul manifestării – iulie 2010, ne-am adresat pentru câteva concluzii dlui dr Adrian Cotîrleţ, manager al spitalului şi iniţiatorul unui program de reformă ce continuă să uluiască lumea medicală.

– Am realizat tot ce ne-am propus. Ca şi în anii trecuţi, a fost organizată o sesiune dedicată asistenţilor medicali, ziua de 29 iulie, au fost două cursuri susţinute de dl conf dr Florin Mitu, din Iaşi şi dna conf dr Paraschiva Postolache de la Spitalul Clinic de Recuperare din Iaşi, apoi sesiunile propriu zise de comunicări pe secţiunile Medicală, Chirurgicală şi o sesiune dedicată problemelor actuale de management, o magistrală video-conferinţă susţinută de prof dr Dallemagne, IRCAD, Strasbourg – aţi văzut, unii participanţi credeau chiar că profesorul se află aici, în sală, aşa de bine s-a realizat legătura (o contribuţie deosebită în contactarea şi obţinerea acceptului dlui prof dr Dallemagne a avut dna asistent Elena Mihalache, care lucrează cu o bursă la IRCAD, Strasbourg); a fost inaugurat Ambulatoriul integrat de specialitate, reabilitat şi modernizat printr-un proiect finanţat din fonduri europene ( o investiţie de un milion şi jumătate de euro). Nota specifică acestui eveniment, aflat anul acesta la a V-a ediţie, a fost programul operator, mult mai complex şi diversificat faţă de 2009.

– Vă rog, câteva detalii…

– Două intervenţii laparoscopice dificile, conduse de dl prof. dr. Jose Manuel Fort Lopéz şi dl prof dr Ramon Villalonga, de la Spitalul Universitar Vall d’Hebron Barcelona, Spania; o intervenţie dificilă de chirurgie clasică, condusă de dl prof. dr. Valentin Calu (Spitalul Elias, Bucureşti), pentru un pacient cu eventraţie abdominală postoperatorie multisaculară voluminoasă, sindrom aderenţial postoperator, colostoma iliacă stângă, eventraţie parastomală; o alta, condusă de dl prof dr Nicolae Iordache (Spitalul Sf. Ioan Bucuresti) – Gastroenteroanasto-moză mecanică cu stepler in „R“ pentru un pacient cu recidivă tumoră gastrică invadantă în pancreas, vena portă, perete anterior abdominal; două intervenţii de ortopedie conduse de dl prof dr Wilhelm Friedl, Germania, din echipă făcând parte şi dl dr Laurenţiu Taban de la noi (reducere ortopedică sub control RX-TV şi osteosinteză), două interven-ţii ORL (rezecţie, repoziţie sept nazal) sub conducerea dlui prof dr Dan Cobzeanu, din Iaşi; două operaţii de Oftalmologie (pentru strabism convergent congenital operat)…

Aş evidenţia în mod special pe lângă medicii anestezişti din Spitalul Municipal de Urgenţă Moineşti şi cei din afară, pe dna conf dr Ioana Grigoraş, noi îi spunem Oana, şefa Clinicii de Anestezie şi Terapie Intensivă din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă „Sf. Spiridon“, din Iaşi, care a coordonat ca anestezist şi în acest an şi în cei precedenţi multe intervenţii chirurgicale. Încă o inimă care bate pentru SMU Moineşti. Au fost şi pregătirile: selecţia prealabilă a cazurilor, evaluarea, discuţiile preliminare cu membrii echipei operatorii… Toate procedurile aplicate vor intra imediat în practica de zi cu zi. Anul trecut, la ediţia a IV-a a Zilelor Medicale, s-a efectuat aici, la Moineşti – pe atunci, o premieră în România – o Colecistectomie laparoscopică printr-un singur trocar; şi apoi, pe parcursul unui an, echipa de la Moineşti a operat încă 20 de cazuri, rezultatele fiind prezentate la Congresul recent de la Geneva…  şi publicate în Revista Română de Chirurgie, nr 2, din 2010. La fel vom face de acum înainte pentru toate operaţiile; medicii din Moineşti le vor duce mai departe… Atare cazuri, până acum dirijate către clinici universitare, vor fi rezolvate la SMU Moineşti… Dacă profesorii Antonello Forgione sau Ramon Villalonga sau Wilhelm Friedl sau Nicolae Iordache pot să opereze cu echipamentele de aici, cu asistentele de aici, vom opera şi noi…

– Aţi perseverat şi în legătură cu telemedicina. Şi dv, dar şi patronul pensiunii Montana, din Slănic Moldova unde s-au desfăşurat lucrările aţi asigurat toate condiţiile pentru transmiterea datelor la distanţă…

– Aşa cum aţi remarcat şi dv, legătura între blocul operator şi sala de conferinţe a fost perfectă. Participanţii au putut urmări în direct şi chiar au purtat un dialog ştiinţific, de ţinută, cu medicul ce conducea operaţia (anul trecut dl dr Adrian Lobonţiu şi dl prof dr Antonello Forgione, iar anul acesta dl prof dr Nicu Iordache, din Bucureşti).

– Pentru dv, ediţia a V-a a Zilelor Medicale a însemnat şi un pas mai departe în ce priveşte pregătirea viitorului congres ARCE…

– Aşa este. De altfel, Comitetul Director ARCE a stabilit deja ca în toamna anului 2011 cel de-al VI-lea Congres ARCE să se desfăşoare la Moineşti/Slănic Moldova. Aşa încât, într-una din zile, împreună cu dl prof dr Ştefan Georgescu, dl prof dr Mihai Radu Diaconescu, ambii din Iaşi, cu dl prof dr Nicolae Iordache din Bucureşti şi cu primarul staţiunii Slănic Moldova – dl ec. Andrei Şerban – am făcut o vizită la Cazinoul Slănic Moldova, locul viitorului congres, pentru a vedea stadiul în care se află lucrările de reamenajare.

Dl dr Adrian Cotîrleţ, face o pauză, furat parcă de gânduri care nu-i dau pace… Continuă apoi, pe un alt registru.

– (…) Sunt colegi din spital care s-au implicat nu numai în organizarea Zilelor Medicale ci şi în întreaga activitate, lucrând practic zi-lumină. Este dna asistent Elena Mihalache, aflată acum la Strasbourg, în Clinica dlui prof Marescaux, aţi intervievat-o deja, este dna economist Oana Găman, director economic, este dl asist. Ştefan Vaşloveanu, director de îngrijiri… Eu am încredere, cunoscându-i, că toţi aceştia vor rămâne ataşaţi colectivului de conducere şi spitalului şi proiectelor derulate.

S-a vorbit aici, în aceste zile, despre ascensiunea spitalului Moineşti. Şi nu o spunem noi, cei din spital, o spun cei care vin din afară… Dar nu numai Spitalul Moineşti este în ascensiune; odată cu el se mişcă, în acelaşi sens, toată zona: Primăria Moineşti, Primăria din Slănic Moldova, Prefectura şi Consiliul Judeţean Bacău. Aţi văzut, până şi pensiunea Montana, al cărei patron, dl ing. Costică Popa este şi doctor în agroturismul montan şi autor al unor cercetări originale, pensiune unde noi desfăşurăm an de an simpozionul, s-a modernizat, îmbunătăţind infrastructura pentru ca transmisiunile directe şi toată interfaţa cu blocul operator din SMU Moineşti să funcţioneze impecabil. Nu ne putem sincroniza unui proces de globalizare dacă aici, la nivel local, nu găsim soluţii pentru a face funcţionale toate acele interdependenţe între instituţiile de bază ale comunităţii…

***

Simpozionul s-a încheiat. Rând pe rând, invitaţii au plecat. Am rămas la Moineşti încă două zile, căutând detalii despre culisele unor performanţe rareori atinse în România. După câteva zile răcoroase – cât a ţinut simpozionul – canicula şi-a reintrat în drepturi. Costumat – halat, bonetă, mască, papuci – evident cu acordul conducerii, am trecut iarăşi prin secţii, înregistrând gesturi, atitudini. Nici o schimbare faţă de zilele în care spitalul era plin cu invitaţi. Nici o lumină aprinsă acolo unde nu era necesar, nici un robinet care să picure, nici un bolnav abandonat la voia întâmplării… Sirena ambulanţei sună din timp în timp, imprevizibil, cât să atragă atenţia celor de la Compartimentul de Primire Urgenţe că le vine un nou pacient. Deşi era duminică, în spital nu se observa nici o diferenţă faţă de celelalte zile…

Iftimie Nesfântu

Reportaj realizat cu prilejul

Zilelor Medicale ale Spitalului Municipal de Urgenţă Moineşti, iulie 2010.

Explicaţii fotografii:

001: Dr Adrian Cotîrleţ, iniţiatorul reformelor de la SMU Moineşti, „un manager de Formula 1” (foto: Iftimie Nesfântu);

003: Chirurgia oftalmologică – locul unde arta şi tehnica se întâlnesc cu dragostea pentru bolnav (foto: dr Sergiu Rău, SMU Moineşti);

004: O mână pe creştetul bolnavului – gest de mângâiere înainte de anestezie, făcut de dna conf dr Ioana Grigoraş, Spitalul Clinic de Urgenţă, Sf. Spiridon din Iaşi (foto: dr Sergiu Rău, SMU Moineşti);

005: „Este esenţial să descoperi direcţia profesională care-ţi face plăcere”, recunoaşte prof dr Wilhelm Friedl (foto: Iftimie Nesfântu);

006: Dl dr Dan Şerban, preşedinte al Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor (foto: Iftimie Nesfântu);

007: „SMU Moineşti este un model pentru celelalte unităţi”, crede şi dl consilier al ministrului sănătăţii, dr Romeo Dumitrescu (foto: Iftimie Nesfântu);

008: Chirurgi de marcă au realizat la SMU Moineşti intervenţii în premieră absolută (foto: dr Sergiu Rău, SMU Moineşti);

009 şi 010: Echipamente moderne, servicii medicale de calitate, profesionişti în adevăratul înţeles al cuvântului. Să ne mai mirăm că pacienţi din centre universitare merg să se opereze la Moineşti!? (foto: dr Sergiu Rău, SMU Moineşti);

011: Alături de maeştri, la SMU Moineşti, medici tineri bat la porţile viitorului; (foto: dr Sergiu Rău, SMU Moineşti);

012: Dr. Ramon Vilallonga, Spitalul Universitar Barcelona (foto: Iftimie Nesfântu);

013: După o intervenţie complexă, prof. dr. Antonello Forgione, Spitalul Niguarda din Milano, relaxat, pregătindu-se să susţină o prelegere despre tehnica NOTES – chirugia fără cicatrice (foto: Iftimie Nesfântu);

014: Pensiunea Montana (Slănic-Moldova) (foto: dr Sergiu Rău, SMU Moineşti);

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*